Neliniste
Un artist obsedat de munca si punctualitate, care scrie, se plimba cu bicicleta si vizioneaza filme in cinematograful lui improvizat dupa un program bine stabilit, si o fetita cu picioare subtiri si genunchi ciolanosi care ii da rutina peste cap in fiecare vara. Un barbat dificil si plin de idiosincrazii, ca toti barbatii din filmele lui, pentru ca el este Ingmar Bergman, cineastul colosal, iar fetita e chiar fiica lui, rodul iubirii fulgeratoare dintre Bergman si Liv Ullmann: actrita celebra, mama, iubita, dar niciodata sotie. Traversind crimpeie din copilaria si adolescenta fiicei, pina la maturitate, cind, devenita ea insasi mama, surprinde cu precizie si duiosie ultimii ani de viata – marcati de senilitate, neputinta si revolta – ai marelui regizor, romanul spune povestea sfisietoare a unui copil singuratic, nerabdator sa creasca si a unor parinti boemi care si-ar fi dorit mereu sa fie doar copii. Un tablou emotionant al relatiilor complicate de familie, presarat cu tandrete si umor,Nelinisteeste totodata o meditatie asupra batrinetii, dar si a legaturii profunde dintre memorie si limbaj, realitate si fictiune si a nenumaratelor discursuri, adeseori contradictorii, care construiesc identitatea fiecaruia dintre noi.O carte remarcabila despre dragostea neconditionata dintre parinti si copii. - Publishers WeeklyForta povestirii lui Linn Ullmann, frumusetea pura, uluitoare si emotia extraordinara provin din reconstituirea perspectivei copilului... Trista si totusi infuzata de bucurie, aproape un film. - L’ObsO meditatie stralucita asupra timpului, mortalitatii si limitelor memoriei... Superba si sfisietoare. - Kirkus ReviewsO tapiserie lirica a amintirilor. Cartea lui Linn Ullmann este, dincolo de durere, o declaratie de dragoste si o capodopera. - ExpressenTraducere din limba norvegiana si note de Ovio OlaruFragment din volumul "Neliniste" de Linn Ullmann:"M-am nascut in afara casatoriei, iar in 1966 acest lucru era inca privit cu ochi rai. Copil din flori. Bastard. Bitang. Nelegitim. Nu conta. Nu pentru mine. Eram doar un cocolos in bratele mamei. Nu conta nici pentru tata. Un copil in plus sau in minus. Mai avea opt de dinainte si era cunoscut ca regizorul dracului (orice ar insemna asta) si ca un fustangiu (asta e foarte clar). Eu eram al noualea. Eram noua. Fratele meu cel mai mare a murit multi ani mai tarziu de leucemie, dar in momentul acela eram noua.Pe mama o priveau cu ochi rai. Faceau asta pentru ca era abia o fata. Ii pasa destul de mult de ce zice lumea. Isi iubea copilul. Asta fac mamele. S-a ingrasat si l-a nascut. Nelegitim. Dar ii era si rusine. Primea scrisori anonime. „Copilul tau o sa arda in iad."Primul sot al mamei era de fata cand m-am nascut. Era doctor si, conform colegilor lui, era „o fiinta agitata si molipsitor de voioasa". Mama a povestit ca nu a durut-o cand a nascut, dar ca a urlat de dragul aparentelor si ca el, adica doctorul, s-a aplecat asupra ei, mangaind-o pe par si spunandu-i „Asa, asa". Stia ca nu e copilul lui, atat el, cat si mama aveau alte relatii, dar inca nu apucasera sa divorteze. Asadar, eram, conform legii norvegiene, fiica lui. Eu - 2,8 kilograme, 50 de centimetri lungime, nascuta marti - eram fiica de doctor si, timp de cateva luni, m-am numit - sau ea s-a numit - Lund, dupa numele tatalui. In fotografii are obrajii bucalati si rumeni. Nu stiu foarte multe despre ea. Pare multumita, cum sta in bratele mamei. Nu a primit inca un prenume. Locuieste in Oslo cu mama sa, in micul apartament pe care aceasta il imparte cu sotul ei pe Drammensveien, la numarul 91, si care va ajunge pe mana bunicii cativa ani mai tarziu. Multe din scrisorile trimise de tata au fost livrate in Drammensveien 91, iar intr-una din ele, redactata pe hartia galbena a hotelului municipal din Vaxjo, scrie:MARTI SEARAO scrisoare gri-inchisHotelul e frumos si toata lumea e draguta, dar ma apasa o singuratate cosmica...MIERCURI DIMINEATAAcum e dimineata si in fata geamului meu se afla un copac tomnatic. Astazi totul e mai bine... Moleseala si-a slabit stransoarea. Daca ar fi sa ne notam toate gandurile, trebuie sa marturisesc un gand foarte negru pe care l-am avut azi-noapte. Are legatura in special cu persoana mea fizica. Intr-un fel sau altul, e destul de degradata. Am muncit atat de mult in cariera mea, incat incep sa se vada si consecintele. Nu mai sunt zile intregi la rand in care sa ma simt odihnit. Ceea ce ma sperie si ma ingrijoreaza cel mai tare e senzatia de vertij, semnele de slabiciune, perioadele proaste care culmineaza cu febra si depresie. Posibil ca isteria mea sa aiba ceva de spus in toate astea... intr-un fel ridicol, sunt foarte jenat si mi-e rusine de aceste suferinte in privinta carora nu pot jace nimic. Cred ca are de-a face si cu problema aceasta, domn batran - femeie tanara.Intr-o zi, mama, tatal si doctorul au fost nevoiti sa se infatiseze in fata legii norvegiene pentru a declara paternitatea fetitei. Totul s-a terminat cu bine pentru toata lumea. Atmosfera era atat
