Civilizatii si tipare istorice
Civilizatii si tipare istorice - Editie ilustrataEditie cu 80 de desene documentare de Mihail Coosuletu si Simona Vilau, 40 de ilustratii alb-negru si 55 de ilustratii colorIn umbra civilizatiei majore, inainte ca aceasta sa dispara la randul ei, cate alte culturi n-au pierit fara urma! Aceasta imensa drama e astazi traita de multi cu nespusa intensitate. Trebuie sa apartii unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar inainte de a inflori, pentru a intelege nesfarsita disperare a acelora care asista neputinciosi la disparitia inexorabila a celor mai pretioase valori ale lor. Cu fiecare cultura care moare, o floare unica se vestejeste pentru a nu mai renaste, o mireasma incomparabila se risipeste pentru totdeauna. Exista comori de intelepciune si poezie in cele mai mici idiomuri, ca si in conceptia despre lume a celui mai mic trib destinat disparitiei. Toate sunt pierdute – pierdute pentru totdeauna si pentru toti. In viata popoarelor, ca si in toata Creatiunea, ceea ce izbeste cel mai mult si scandalizeaza intr-adevar spiritul este risipa Naturii. Cei care astazi sunt privilegiati si apartin culturilor majore pot inca sa se legene in iluzia perenitatii lor. Dar pana cand? Ce ramane din Egiptul antic, din Mesopotamia, din Creta, din Mexic si Peru? si cum am putea avea asigurarea ca rasa noastra trufasa, care de veacuri isi intinde dominatia asupra neamurilor si lucrurilor toate, nu va cadea si ea, odata, in toropeala si apatie? - Neagu DjuvaraDraga prietene, multumesc pentru carte, a carei actualitate ma frapeaza mai mult decat atunci cand am citit-o in manuscris. [...] Ascensiunea „marginalilor" a devenit in cativa ani un fenomen evident pentru orice om care gandeste, si chiar pentru cetateanul obisnuit. „Centralii" sunt terminati, si ei o simt. Oboseala psihologica este intr-adevar trasatura fundamentala a acelor civilizatii al caror vid interior se acomodeaza cu utopiile si cu psihanaliza. Noi venim dintr-o tara barbara ca sa deplangem soarta celor aflati in primejdie si fericiti de a fi in primejdie. Doresc ca lucrarea dumitale sa suscite ecoul meritat si iti trimit toata prietenia mea. - Emil CioranNeagu M. Djuvara s-a nascut la Bucuresti in 1916, intr-o familie de origine aromana asezata in tarile romane la sfarsitul secolului al XVIII-lea, care a dat tarii mai multi oameni politici, diplomati si universitari. Licentiat in litere la Sorbona (istorie, 1937) si doctor in drept (Paris, 1940). Participa la campania din Basarabia si Transnistria ca elev-ofiter de rezerva (iunie-noiembrie 1941); ranit in apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe in mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm in dimineata zilei de 23 august 1944, in legatura cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietica. Numit secretar de legatie la Stockholm de guvernul Sanatescu, va ramane in Suedia pana in septembrie 1947, cand comunistii preiau si Externele. Implicat in procesele politice din toamna anului 1947, hotaraste sa ramana in exil, militand pana in 1961 in diverse organizatii ale diasporei romanesti (secretar general al Comitetului de Asistenta a Refugiatilor Romani, la Paris; ziaristica; Radio Europa Libera; secretar general al Fundatiei Universitare „Carol I"). In 1961, pleaca in Africa, in Republica Niger, unde va sta douazeci si trei de ani in calitate de consilier diplomatic si juridic al Ministerului francez al Afacerilor Straine si, concomitent, profesor de drept international si de istorie economica la Universitatea din Niamey. Intre timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. In mai 1972, capata doctoratul de stat la Sorbona cu o teza de filozofie a istoriei; mai tarziu, obtine si o diploma a Institutului National de Limbi si Civilizatii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, secretar general al Casei Romanesti de la Paris, pana dupa revolutia din decembrie 1989, cand se intoarce in tara. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucuresti si membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol" din Iasi.Principalele publicatii: Le droit roumain en matiere de nationalite, Paris, 1940 (teza de doctorat); „Demetrius Cantemir, philosophe de l'Histoire", in Revue des etudes roumaines, XIII-XIV, Paris, 1974, pp. 65-90; Civilisations et lois historiques. Essai d'etude comparee des civilisations, Mouton, Paris-Haga, 1975 (carte premiata de Academia Franceza); in romaneste, Civilizatii si tipare istorice. Un studiu comparat al civilizatiilor, Humanitas, 1999; „Les 'grands boiars' ont-ils constitue dans les principautes roumaines une veritable oligarchie institutionnelle et hereditaire?" in Sudost-Forschungen, Band XLVI, Munchen, 1987, pp. 1-56; Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautes danubiennes dans la premiere moitie du XIXe siecle, Publications Orientalistes de France, 1989; in romaneste, Intre Orient si Occident. Tarile romane la inceputul epocii moderne, Humanitas, ed. a VI-a, 2008; L
