4 rezultate (0,14365 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Revelion 45

Cazul R-16. Atac la obiectivul 112. Cosciugul agentului K-05

Fata in fata cu America

Fata in fata cu America

În iulie 1959, cu ocazia Expoziţiei Naţionale Americane care urma să se deschidă în Parcul Sokolniki din Moscova, au avut loc o serie de întrevederi între vicepreședintele SUA, Richard Nixon, și președintele Consiliului de Miniștri al URSS, Nikita Hrușciov. Întrevederile, cunoscute sub numele de Dezbaterea din bucătărie, au constituit un bun prilej pentru cei doi oameni politici să aducă argumente în favoarea superiorităţii sistemelor lor politice, dar și pentru o invitaţiesurprinzătoare pe care vicepreședintele american i-a transmis-o liderului de la Kremlin: să viziteze Statele Unite. În august 1959, președintele Dwight Eisenhower a anunţat ofi cial vizita lui Hrușciov în SUA, care avea să înceapă în 15 septembrie și să dureze 13 zile. O vizită pentru care Hrușciov avea nevoie de o schimbare de imagine pentru a atenua impresia făcută în lumea liberă de sumbra ameninţare „Vă vom îngropa!”, lansată în 18 noiembrie 1956 la o recepţie la Ambasada Poloniei din Moscova în faţa ambasadorilor ţărilor occidentale.Mostră de atroce propagandă, Faţă în faţă cu America prezintă turul de forţă al liderului de la Kremlin printr-o Americă ce se lasă sedusă de șarmul irezistibil al președintelui roșu. Hrușciov este dezinvolt, atent la nuanţe, amabil, cuceritor chiar, dar și letal atunci când o cer împrejurările. Se pricepe la porumb, la porci, la computere, la oţel, la absolut orice. Își surclasează cu fi ecare ocazie amfi trionii americani. Dă sfaturi, ceartă, încurajează, dar mai ales le aduce aminte gazdelor sale că ţara lui, marea Uniune Sovietică, este cea care a lansat primul sputnic și prima rachetă care a ajuns pe Lună. Și că, oricum, în șapte, poate zece ani, Uniunea Sovietică va depăși SUA la toate capitolele. Pentru că acesta este mersul istoriei, credea el

RON 55.90
1

Chira Chiralina - Panait Istrati

Chira Chiralina - Panait Istrati

Din experienta mea de elev de liceu (in RM), pot spune ca am avut de-a face cu o programa de lectura plina de texte expirate. Teme similare discutate de un profesor care le repeta deja de 15 ani. In cautarea mea solitara de "altceva” am dat peste Chira Chiralina de Panait Istrati. De ce Chira Chiralina a lui P. Istrati? Pentru ca nu am citit niciodata o proza care sa trimita clar la probleme multiple ca violenta domestica, kidnapping, trafic de fiinte umane, homofobie sau robie, in literatura Romaniei interbelice. Prima parte descopera figura lui Adrian, sau mai degraba a noastra, care il urmareste pe Stavru pentru a cerceta cauzele si consecintele actiunilor lui. Tot aici dam de Jackyll si Hyde, care coexista in persoana limonagiului si de un capat de poveste din ghemul vietii lui. Inca neincrezatori, stam la distanta, dar suntem, totusi, foarte curiosi. In partea a doua, Stavru sau Dragomir (pentru ca putem deja sa ii zicem asa) istoriseste despre drama care l-a urmarit de-a lungul vietii, pierderea mamei si tot ce s-a intamplat cu el si sora lui dupa tragicul eveniment. Aici observam si motivele pentru care Stavru devine ceea ce cunoastem de la inceput. Partea a treia ne teleporteaza in Cairo, unde dam peste un Stavru batran si auzim (sau mai degraba Adrian aude) partea lipsa a povestii. In partea asta mai observam ca povestea pierde din dinamism si castiga o parte meditativa, care este la locul ei in gura "celui trecut prin multe”.  De ce Panait Istrati numeste textul Chira Chiralina? Pentru ca ea si tot ce o inconjoara il aduce in fata noastra pe sarlatanul si escrocul Stavru, care devine vulnerabilul si adevaratul Dragomir, de care ajungem sa ne atasam in mai putin de 150 de pagini. Si ce poate fi rau in a avea "de-a face cu un hamal din portul Brailei"

RON 19.90
1