7 rezultate (0,11566 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Self-fiori din masina timpului

Regele care confunda prajiturile cu o raceala

Printesa Fluture

Recitindu-l pe La Fontaine

Jocul vietii si cum sa-l joci - Florence Scovel Shinn

Jocul vietii si cum sa-l joci - Florence Scovel Shinn

Tot ce este al meu prin drept divin este liber acum si ma intampina pe mine intr-o mare avalansa de abundenta, in mod miraculos, prin harul lui Dumnezeu.Sunt inundat acum de fericirea care mi-a fost planuita mie dintr-un inceput. Hambarele mele sunt pline, cupa mea se revarsa de bucurii.Surprize minunate vin spre mine in fiecare zi, privesc uimit la tot ce se afla inaintea mea. Sunt plin de armonie, fericit, radind de bucurie si detasat de tirania fricii.Fragment din volumul "Jocul vietii si cum sa-l joci" de Florence Scovel Shinn:"Cand omul cere cu credinta, trebuie sa primeasca, fiindca Dumnezeu ii ofera propriile lui cai, cu conditia ca omul sa asculte inspiratia divina si sa i se conformeze.Am fost uneori intrebata: „Presupunand ca cineva are talente, cum poate sti pe care trebuie sa-l aleaga?" — cerand sa-i fie aratat in mod hotarat. „Spirit infinit, da-mi o indrumare hotarata, descopera-mi perfecta mea expresie de sine, arata-mi care talent trebuie sa-l folosesc acurn". Sau, am cunoscut oameni care erau pusi deodata in fata unei situatii noi si nu stiau cum sa faca fata surprizei. In astfel de cazuri se pronunta cuvintele: „Sunt pe deplin pregatit pentru planul divin al vietii mele" si fii fara teama in orice imprejurare te afli. Vei face fata cu succes.Exista oameni care stiu sa daruiasca cu generozitate, dar nu stiu sa primeasca. Ei refuza darurile din orgoliu sau din alte ratiuni negative, barandu-si drumurile in felul acesta. De aceea se si gasesc invariabil cu putin sau cu nimic. De exemplu, o persoana care a refuzat un cadou oferit cu generozitate a pierdut tot ce avea intr-un timp scurt. Trebuie sa primesti cu bucurie painea care ti se intoarce tie peste ape, liber e datul, liber e luatul (primitul). Exista totdeauna un echilibru perfect intre ceea ce dai si ceea ce primesti si cu toate ca trebuie sa dai fara gand rau, de intoarcere, tu violezi legea daca nu primesti ce se intoarce la tine, flindca toate darurile vin de la Dumnezeu iar omul nu e decat acela care le mantuie. Nu trebuie sa ne tulbure vreodata vreun gand de saracie sau de umilinta fata de acela care da. Dumnezeu iubeste omul care primeste cu placere tot asa de mult ca si pe acela care da cu placere.Am fost intrebata deseori de ce un om se naste bogat ori sanatos, iar altul sarac ori bolnav. Raspunsul e simplu: unde exista un efect, exista cu siguranta si o cauza. Acestei intrebari de mai sus i se gasesc explicatii cu ajutorul legii reincarnarii. Omul este dator sa treaca prin multe nasteri si morti pana ajunge in etapa spirituala de perfectiune care ii perrnite eliberarea. De la o viata la alta, omul este atras pe Pamant de dorintele lui nesatisfacute, pentru a-si plati datoriile karmice, ca sa-si indeplineasca destinul. Omul nascut bogat si sanatos a avut proiectate in subconstient imagini dc sanatate si de bogatie dintr-o viata anterioara, iar omul sarac si bolnav imagini de boala si saracie. Omul manifesta pe orice plan suma totala a credintelor lui subconstiente.

RON 22.50
1

Intre lumi. Convorbiri cu Nicolae Steinhardt

Intre lumi. Convorbiri cu Nicolae Steinhardt

Singur Nicolae Baciut, (...) indrazneste sa-i puna discretului eseist si calugar (cum altfel se cuvine sa fie un calugar daca nu discret, reusind sa inabuse in sine cele lumesti?) cea mai indiscreta intrebare care i-a fost pusa vreodata in public: “ - Ati iubit? Ati fost iubit de - iata, am retineri, sfiiciune, mi se pare ca e impudic sa pun o astfel de intrebare - o femeie?”(Romania literara).Exista oameni pe care ii cunosti doar prin intermediul cartilor, corespondentei, si prin marturia acelor persoane intime lor. Si, in mod firesc, te poti intreba in ce masura ii cunosti? Acel personaj ce se afla in biblioteca sau in chilie, incercand sa raspunda unor intrebari folosindu-se de mijloacele specifice vremii, hartie si stilou, adica de scrisori, e identic cu omul, cu fiinta reala din viata de zi cu zi? In ce masura corespondenta poarta o bucatica din fiinta celor implicati in acel dialog?Unul din acei oameni pentru mine este Nicolae Steinhardt (1912 - 1989). Dumnezeu, destinul, istoria, au facut ca sa aud pentru prima data de el pe bancile Seminarului Teologic din Piatra-Neamt. A fost o intalnire neasteptata cu un erudit carturar dar, mai ales, cu un om marturisitor.Fragment din cartea: Intre lumi. Convorbiri cu Nicolae Steinhardt - Nicolae Baciut:— Ce credeti ca l-a determinat sa paraseasca teritoriul laicului, al profanului, si sa imbrace o alta haina? Cum l-a descoperit pe Dumnezeu?— A, asta e un lucru care nu se poate explica de un tert?! Eu cred ca el l-a descoperit pe Dumnezeu… nu, nu, cred ca Dumnezeu l-a descoperit pe el, e clar, fi indca el era un tanar intelectual burghez, dintr-o familie ovreiasca, foarte instarita, care-si permisese, desi avea o profesie, cea de avocat, sa lucreze putin, sa calatoreasca mult, ba la Londra, ba la Florenta, ba la Lucarno, ba in Franta, statea cat poftea, mergea la concerte faimoase. Avea cunostiinte remarcabile in lumea intelectuala franceza si elvetiana. Era un tanar care-si permitea o viata luxoasa, rafi nata si fara obligatii de nicio natura. In afara de astea, era un tanar cinic, individualist, critic, hedonist etc.Azi am evocat, cu alt prilej, niste fotografii pe care le am acasa, in care apare Nicu Steinhardt in frac, cu o garoafa alba la butoniera, cu o fi gura de mic provocator diabolic, intr-o serata foarte stralucitoare; pe urma l-am cunoscut ca un spirit voltairean, ironic si extrem de spiritual, care asa zicand, nu pot spune ca nu avea nimica sfant, dar pulsa ireverenta in conduita lui, cititor al lui Gide, al lui Cocteau, iar devenirea lui, evolutia lui catre faza fi nala s-a propus, daca vrei, nu sub ochii mei, dar langa mine.Stiam inca atunci, de cand l-am cunoscut, ca, de fapt, cel pe care l-am intalnit nu mai era acela pe care-l cunosteam din lecturi si din evocarile altora, ci era unul care intalnise primele texte care l-au zguduit, adica texte teologice si mistere ortodoxe, nu stiu care.Atunci ma interesam si eu cam putin de sectorul asta. Prin el am gasit si eu directia aceasta dar, evident, nu cu aceeasi hotarare si nici cu acelasi spor cu care a facut-o el

RON 21.80
1

Imperfect

Imperfect

Venim in lume bine, cat de cat, dar din motive mai mult sau mai putin inchipuite, ne gaseste varsta adulta in postura de papusi stricate, unele fara cap, altele fara inima ori cu sufletul zdrente. Unii dintre noi ne mai peticim prin cabinete de terapeuti, ori cautam serviciile lustragiilor de emotii si sentimente, sperand ca un polish o sa ne faca sa ne simtim din nou vii si curati. Ramona Smereciuc scrie pentru papusile stricate din noi. Nu pot sa va povestesc ce am gasit in versul si verbul ei fara a dezvalui ce soi de papusa sunt, mai ales ca aceasta carte nu e despre mine, ci despre ea. Pot in schimb sa v-o recomand stiind sigur ca fiecare dintre voi va gasi aici cel putin o oglinda. - Adi Hadean Poezia Ramonei Smereciuc este - ca sa o citez - fisura prin care ii faci loc luminii, pentru a intelege ca noi, oamenii, ne putem croi drum catre orice paradis. Paradisul ei este o succesiune de emotii, de ganduri neduse la capat, de perspective care te invita sa o cauti printre cuvinte si sa o intelegi. Scrie din ambele posturi - feminina si masculina - aratandu-ne ca nu trebuie sa credem ceea ce ni se spune, ci ceea ce simtim. Jocul versurilor ei este unul multi-senzorial, in care esti, pe rand, intensitatea verdelui cu care poti compune orice poveste iti doresti, atingerea lutului modelat de iubire, savoarea vinului neinvechit, tunetul valurilor marii al carei mesaj ramane adesea nedeslusit, parfumul lui "suntem". Imperfect este o poveste de iubire de sine, de viata, de iubire romantica si de crestere. Actuala ("iubitul meu din vremi de pandemie"), atractiva, provocatoare, poezia Ramonei Smereciuc este o optiune altfel de dezvoltare personala, dar si o sursa de inspiratie pentru toti cei care isi doresc conexiuni mai profunde, dar in acelasi timp libere. Data viitoare cand te intreaba aplicatia Bumble "Need a strong opener?" - alege un vers de-al Ramonei Smereciuc, imi vei multumi. - Raluca Kisescu, autor Povestea Unicornului care a alergat de la birou la Rio Poate nu ai stiut sa-i spui Poezie, dar ai gasit-o peste tot: in zambetul pictural al unui om intalnit, poate, o singura data, in focul care ti-a nascut ultima idee, in melanjul de culori pe care l-ai compus pentru ultima ta creatie, in supliciul deciziei pe care ai fost convins ca o iei rational, in felul profund masculin in care te-ai convins ca, nu-i asa, tu nu esti vulnerabil, in viteza cu care te-ai topit cand ai aflat ca vei fi tata ori mama, in pietrele printre care se iroseste apa marii, ori in multitudinea de pietre seducator slefuite dintr-un oras precum Roma, sau in orasul-piatra numit Petra, in ochii duri ai tatalui tau care parea inaccesibil, in lupta cu orice, lupta pe care ai urat-o instinctiv, insa nu ai stiut sa treci dincolo de ea, in cele 1000 de zambete ale ei care te transformau pe loc in copil, in privirea neschimbata a mamei, in renuntari, in regasiri, in amurguri care te luau pe nepregatite, in tine insuti.Poezia nu exista numai in cuvinte. Cuvintele sunt doar o rama imperfecta pentru frumosul pe care il incadreaza. Poezia e teritoriul de la intersectia dintre simtire, cuvinte, imagini si sunete. Tot ceea ce nu poate fi exprimat, dar e definit. - Ramona Smereciu

RON 20.30
1