92 rezultate (0,23193 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Romanii in Uniunea Europeana

Romanii in Uniunea Europeana

Acest volum a fost publicat in zilele cand se marcau 15 ani de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, dar nu si-a propus incadrarea intr-un discurs aniversar. Era si contextul derularii Conferintei privind viitorul Europei, insa autorul nu s-a inscris in vreo platforma formala a acestei dezbateri. Opiniile cuprinse in paginile de fata sunt ale intelectualului cu luciditate critica, istoricului istoriei contemporane si cetateanului observator/participant la unele etape ale procesului aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Dintr-o astfel de perspectiva, mesajul central al cartii ar putea fi rezumat in felul urmator: Romania inca este la stadiul de promisiune, prin potentialul pe care-l are. Dar inca nu si-a gasit identitatea in noile circumstante in care romanii sunt si cetateni ai Uniunii Europene. Ei nu ar trebui sa stea cu mana intinsa la "maica Romanie" si la "maica Europa", ci ar trebui sa' dea mana cu mana, cum frumos indeamna Hora Unirii, pentru o rapida si sanatoasa dezvoltare durabila a Romaniei si a Uniunii Europene. - Vasile Puscas, 201

RON 38.80
1

La umbra de stele (sau jurnal pisicesc)

La umbra de stele (sau jurnal pisicesc)

În limba română există o expresie foarte frumoasă: „a da în mintea copiilor”. Despre Marinela Opriș se poate spune cu îndreptățire că „a dat în mintea pisicilor”. Ceea ce, dacă ar fi să-l credem pe Jules Renard, anume că pisica este „maxima reușită a lui Dumnezeu”, nu e rău deloc. Lumea descoperită pas cu pas prin ochii pisicilor e nițel stranie: e dominată de „umani” prinși în tot felul de ritualuri de neînțeles, care au blănuri detașabile și călătoresc în „ființe” cu patru sau cu două roți. Oricum, sensul vieții „umanilor” este de a asigura adăpost și hrană pentru pisici, căci, vorba lui Dave Barry, „câinii au stăpâni, pisicile au slugi”. Dacă ar fi apărut ceva mai devreme, fără îndoială că Șerban Foarță ar fi preluat fără ezitare fragmente din cartea Marinelei Opriș în Mic tratat de pisicologie, care este un splendid imn închinat pisicii. În ce ne privește, nu putem decât să adăugăm numele autoarei pe lista cu oameni civilizați, fiind noi întru totul de acord cu George Bernard Shaw: „Om civilizat ești numai în măsura în care înțelegi pisica”. (Ion Mureșan

RON 24.25
1

Niste vremuri Vol. 1

Niste vremuri Vol. 1

Nu ne vom putea întoarce la totalitarism vreodată! Cu riscul dispariției speciei umane. Și, oricâtă bunăvoință și dorință de protejare ar fi, poate, în gesturile statelor, întotdeauna ele, aceste gesturi, vor fi luate ca un mijloc de sugrumare a libertății. Nu-i poți oferi cuiva posibilitatea să trăiască liber, să aibă singur grijă de sine, cu aceeași minte în care tu, ca stat, ai avut încredere, pentru ca apoi să vii și să-i spui că neuronii lui sunt depășiți de situație și trebuie realocați, reconfigurați, restartați și dirijați. Libertatea din fiecare este o păpușă gonflabilă. Fiecare zi care trece din viață o umflă. Este utopic să-ți imaginezi că un virus invizibil îi poate reduce dimensiunile. Și fără mâini, și fără picioare, reacția în ansamblul ei ar fi aceeași. (Ileana Popescu Bâldea

RON 38.80
1

Kanaka

Kanaka

Cum să vorbesc despre o carte fără să scriu alta? Cum pot să rezum în câteva vorbe viața dintre coperte? Este ca și cum aș spune că omul pare alcătuit din cap, trunchi și membre când, de fapt, eu știu că nu mi-ar ajunge un secol să descriu ceea ce se află dincolo de ceea ce se vede. Să vă povestesc despre Ioan pe care nici eu nu îl cunosc bine? Despre Ira sau toți ceilalți care nu mi-au dat pace timp de două săptămâni? Ei au rămas acolo. Mi-au lăsat doar câte un deget și-un strop din abur, să am senzația că încă îi pot trece strada. Și așa, cu aburul lor de mână, să pot merge mai departe. Nu știu unde, când și nici pentru câtă vreme. Știu doar că va veni o clipă în care îi voi aduce în punctul din care am plecat împreună. Vor ridica din umeri, mă vor întreba pentru ce o fac, iar eu le voi spune că trebuie să accepte că sunt formați din puncte pe care fiecare cititor le va percepe în funcție de romanul vieții fiecăruia dintre ei. Pentru că Ioan și Ira nu ar exista dacă nu ar avea cine să întoarcă filele, de fiecare dată, în alt fel... (Ileana Popescu Bâldea

RON 33.95
1

Bulevardul

Bulevardul

„...astăzi nu te mai poţi apropia de Rebreanu decât păşind pe bulevardul Gheran”. (Adrian Dinu Rachieru) M-am născut la Bucureşti, într-o zi de luni, la 14 octombrie 1929, în casa argeşenilor Gheorghe şi Profira Gheran, numele tatălui fiind des întâlnit în zona dintre Arad şi Oradea, ceea ce mă face să cred că un străbun a trecut munţii cu oile, uitând să se întoarcă acasă – mai ales de va fi fost să dea de-o fată frumoasă (ceea ce, peste generaţii, aveam să păţesc şi eu). (N. G.) În 2015, s-au împlinit 50 de ani de când publicam în „Biblioteca pentru toţi” a Editurii pentru Literatură o trilogie integrală a prozei scurte rebreniene, unde, profitând de aprecierea lui Călinescu, potrivit căreia Ciuleandra ar fi o povestire mai amplă, am introdus-o în sumar, ca şi Calvarul, la rândul său roman. Dacă socotim că pregătirea acestor lucrări a presupus vreo doi ani de trudă, datorită stabilirii textului ce-mi impusese compararea multor ediţii antume, s-ar aduna vreo 54 de ani de stupidă perseverenţă. Pe vremea aceea, aveam 38 de ani. Vârstă frumoasă. După cum mai deunăzi, în 2015, aveam să împlinesc 85 de ani, etate patriarhală, dar jenantă, dacă ţii seama de restricţiile medicilor şi le-ai respecta. Nu ştiu când a trecut timpul, după cum nu voi repeta zicala ajunsă refren: „De-ar fi să mai trăiesc o dată, la fel aş lua-o de la capăt”. Nu! La vârsta când sinceritatea oricărei afirmaţii nu comportă niciun risc, o spun fără tăgadă: n-aş repeta defel aceeaşi experienţă. Cel puţin în ţara în care mi-a fost dat să deschid ochii, frumoasă, „mândră-n toate cele”, dar cu un dispreţ suveran faţă de orice muncă ştiinţifică, indiferentă faţă de valorificarea patrimoniului său cultural, adevărata carte de vizită cu care s-ar putea prezenta în lume, zestre fundamentală când tinde să-şi construiască prezentul şi să scruteze viitorul. (Niculae Gheran

RON 38.80
1

Cum se scrie istoria literara

Cum se scrie istoria literara

De unde vine istoria literară și încotro merge? De unde vine și încotro se îndreaptă istoria literară? Dinspre istorie – ar fi un răspuns; dinspre critica literară – ar răspunde alții, cei mai mulți. Pledoaria mea nu e o noutate. Ba ar putea fi înțeleasă ca o întoarcere la originile istoriei literare, la locuri prin care a mai rătăcit și la experiențe pe care le-a mai încercat. Acest nou expansionism al istoriei literare sau dorința de diversificare au mai fost duse până în pragul declanșării unei crize de identitate. Reacția de restrângere a câmpului său de aplicație la evoluția internă a literaturii, adică la o istorie estetică, a venit firesc după aventurile anterioare, dar i-a adus alt risc, acela de îngustare a orizontului. La noi, istoria literară a fost prea multă vreme numai estetică, menținută sub obediență călinesciană, și de aceea există pornirea firească de eliberare și expansiune. Nu e mai firească racordarea istoriei literare la Istorie, nu la critica literară? Înseamnă să o mutăm dintr-o vasalitate în alta? Întrebarea merită să fie pusă și să aibă un răspuns. De aceea m-am conectat la reflecțiile istoricului francez Paul Veyne din cartea sa Cum se scrie istoria, apărută în 1971 la Paris și în 1999 la București. Am prelungit sau am translat gândurile de acolo, aici, în Cum se scrie istoria literară, tot fără semnul întrebării, adică într-un sens analitic, nu prescriptiv sau tehnic. (Ion Simuț

RON 48.50
1

Gurdjieff reconsiderat. Viata. invataturile. Mostenirea

Gurdjieff reconsiderat. Viata. invataturile. Mostenirea

„Mai mult decât Gurdjieff reconsiderat, această carte este Gurdjieff redescoperit. Sunt date la o parte zvonurile, umbrele, repetările circulare ale unui criticism vag şi nedocumentat. Descoperim un om de o umanitate infinită. Gurdjieff era un om înaintea timpurilor sale. Gândirea sa extrem de inovativă, învăţătura sa atotcuprinzătoare, muzica şi Mişcările sale sunt aur pur şi lumină pură pentru vremurile noastre tulburi.” (Basarab Nicolescu, autor al lucrării From Modernity to Cosmodernity) „Dacă lui Gurdjieff i s-ar arăta această lucrare, probabil că nu ar spune, ca în cazul lui P.D. Ouspensky, «Bun jurnalist!», ci mai degrabă «Aah... gândire obiectivă!». Sau pur şi simplu «Bravo!». Mai mult decât o reconsiderare, această carte este o binevenită reîncepere de la zero care reînnoieşte perspectiva asupra lui Gurdjieff. Ideea genială este aceea de a face apel la exemplele lui Pitagora şi Diogene pentru a aduce lumină asupra rădăcinilor şi forţei acestui om şi a învăţăturii sale.” (Alexandre de Salzmann, Preşedinte al Institutului G.I. Gurdjieff, Paris

RON 58.20
1

Sentimente neasigurate

Sentimente neasigurate

Daca cineva m-ar intreba acum - cineva care nu-l cunoaste, dar a auzit de Ion Maris - si ar dori detalii, i-as raspunde scurt: poet, prozator, publicist si un excelent editor (coordonator al Editurii Valea Verde din Sighetu Marmatiei si initiator al publicatiei on-line Salut, Sighet). Oricand ne-am fi cunoscut, cel care ne-a imprietenit a fost Cuvantul, Poezia (!), caci pentru a scrie poezie, a fi poet este necesar ca acel cineva care se leaga de Cuvant sa fie capabil sa atinga si sa urce cu curaj acea scara de franghie, atat de tensionata, care leaga vaile si dealurile de orizonturi, de vastitatea cerului si a spatiului, sa faca acest lucru fara a se retrage in sau din durere, a fi coplesit de imensitatea a ceea ce vede pentru a urca scara de franghie, cum putini o fac; caci fericirea si durerea pe care le simti urcand acea scara invizibila sunt de neinteles si poate intolerabile fara protectia cuvantului, a poeziei

RON 24.25
1

Batum. Piesa in 4 acte

Batum. Piesa in 4 acte

„După ce toate scrierile mele au fost interzise, printre cetăţenii cărora le eram cunoscut ca scriitor au început să se audă voci care-mi dădeau unul şi acelaşi sfat: Să scriu «o piesă comunistă» ([…]) şi, în afară de asta, să mă adresez Guvernului U.R.S.S. cu o scrisoare de pocăinţă care să conţină renunţarea la opiniile mele anterioare, exprimate în textele literare, şi asigurarea că de acum voi munci ca un scriitor-poputcik, devotat ideii comunismului. Scopul: să mă salvez de hăituială, sărăcie, şi, în final, de pieirea iminentă. Acest sfat nu l-am ascultat. Mă îndoiesc că aş fi izbutit să apar în faţa Guvernului U.R.S.S. într-o lumină favorabilă alcătuind o scrisoare mincinoasă, care ar fi însemnat un salt politic murdar şi totodată naiv. Iar încercări de a scrie o piesă comunistă n-am făcut, ştiind bine că o astfel de piesă nu mi-ar fi ieşit. Dorinţa fermă de a-mi curma chinurile ca scriitor mă determină să mă adresez Guvernului U.R.S.S. cu o scrisoare sinceră.” (Mihail Bulgakov, scrisoare din 28 martie 1930, adresată Guvernului U.R.S.S. şi lui Stalin

RON 29.10
1

Cartea insomniilor

Cartea insomniilor

Eu am supravietuit dupa doua totalitarisme. De fiecare data, altfel. Fiindca nu au fost la fel. Unul a fost mai infiorator decat celalalt. Primul m-a invatat, cand aveam opt ani, ce inseamna frica de moarte. Celalalt m-a condamnat sa ma obisnuiesc cu frica de viata, ca fundal permanent al formei de existenta, de socializare, de etica a muncii, al valorilor si complexului de interese familiale considerate si acceptate ca fiind perene. Primul a fost nepasator fata de sentimentele mele. S-ar fi multumit si cu moartea mea. Celalalt a vrut, o vreme, totul. Sa-mi dau viata pentru el, sa-mi urmaresc cu altruism interesul, sa fiu o delatoare curajoasa, mandra de propria mea injosire, fericita, chiar implinita in umilinta. (Julia Szilagyi) Julia Szilagyi se comporta ca un Marcel Proust care ar vrea sa imbrace haina istoricului, dar familia nu-i da pace, lasandu-i un set de fotografii familiale care vor sa vorbeasca, sa povesteasca si altora despre tragismul unei familii de evrei care a aflat de la altii – si cu mare nedumerire – ce presupune „igiena rasiala”. (Lucian Nastasa-Kovacs

RON 29.10
1

Bărbaţi singuri (roman)

Bărbaţi singuri (roman)

„Dar cu dragostea față de mine cum rămâne? Cine trebuia să pună în sufletul meu de copil, de adolescent, de adult piesa aceea lipsă? Poate tata nu ar fi știut cum, dar mi-ar fi explicat că iubirea nu are sens sau că nu există, că ceea ce ne dorim este doar o ficțiune care ne-ar putea șubrezi. Și nu aș mai fi crescut așteptând să cadă din cer bucata aceea absentă din mine. Am perceput golul, l-am umplut cu ce-am știut, cu ce-am crezut, cu ce m-am mințit că am descoperit, cu vorbele mari ale oamenilor mici și caii verzi de pe pereți, cu gesturile stupide ale farsorilor și chiar cu ura sau indiferența ta când nu mai găseam altceva...”„Nu înșirasem cuvinte niciodată, nici într-un jurnal barem, dar aveam senzația stranie că mă asemăn cu autorul acela care tot scrie, ajunge la jumătatea cărții fără să știe ce vrea să spună și încotro se îndreaptă. Îmi lipsea linia pe care trebuia s-o urmez, îmi lipseau mobilul și entuziasmul. Golul din mine era imens, mă transformasem într-un robot fidel programării sale, într-o mașinărie care tânjea să devină om. Operam gândindu-mă la altceva, priveam fără să văd, concentrându-mă inconștient pe zumzet, vorbeam doar cu oameni în care mutasem o parte din mine, iar neputința față de propria-mi persoană mă depersonalizase într-atât, încât cu greu ar fi putut un străin să mă recompună.” (ILEANA POPESCU BÂLDEA) ILEANA POPESCU BÂLDEA – Născută în București, absolventă a Facultății de Medicină, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Societății Medicilor Scriitori și Publiciști. Debut editorial în 1992 cu romanul Și totuși… happy end, Editura Medicală.Volume publicate (selectiv): Tu nu știi cum plâng fluturii, poezie, Editura Proxima, 2012; Ape spre nimic, roman, Editura Eikon, 2019; Viață, atât, roman, Editura Eikon, 2019; Păsări și umbre, roman, Editura Eikon, 2019; Extrasenzorial, poezie, Editura Școala Ardeleană, 2019; Ziua care‑ți trece prin minte, poezie, Editura Semne, 2019; Anamnesis, poezie, Editura Școala Ardeleană, 2020; Stre‑suri, poezie, Editura Eikon, 2020; Niște vremuri, vol. I, proză, Editura Școala Ardeleană, 2020; Kanaka, vol. I, roman, Editura Școala Ardeleană, 2020; Anatomia sugestiei, roman, Editura Tracus Arte, 2021; Step pe o planetă sălbatică, roman, Editura Tracus Arte, 2021; Kanaka, roman, vol. I, ediție revăzută, și vol. II, Editura Școala Ardeleană, 2022, Zvonuri și lilieci, Editura Neuma, 2023

RON 45.00
1

Post/neoistoria filmului romanesc (si nu numai) in mono-dialoguri critice (via Facebook & ExtraFb.). Vol. 1

Post/neoistoria filmului romanesc (si nu numai) in mono-dialoguri critice (via Facebook & ExtraFb.). Vol. 1

Post/neoistoria filmului romanesc (si nu numai) in mono-dialoguri critice (via Facebook & Extra-Fb.) Volumul 1 Ca vorbeste sau ca scrie, din spusele lui Valerian Sava irumpe o calitate de nepretuit: pasiunea. Filmele nu ar fi ce sint daca despre ele nu ar vorbi cu patima si inflacarare pasionati de cinema capabili si vrednici sa analizeze fiecare detaliu si sa ne deschida cai proaspete – ale lor – de a vedea filmele.Valerian Sava este unul dintre putinii entuziasti ramasi in mica noastra lume cinematografica romaneasca, asa incit sa ne bucuram ca putem inca sa ne lasam molipsiti de pasiunea sa pentru cinema si sa-l onoram citindu-i insemnarile. - Cristian Mungiu Valerian Sava combate. Uneori cu acid, atunci cind cu morile de vint nu poti intra intr-o lupta dreapta. Ca un critic veritabil care-si asuma ceea ce spune, chiar daca uneori contra curentului. E ferm, dar nu fundamentalist, si scrie cu vioiciunea unui tinar rebel de pe Facebook, dar fara teribilismul acestuia. Are o viziune clara, transanta despre Noul Cinema Romanesc, pe care l-a decorticat intens, o stilistica arborescenta aparte si recognoscibila instant, straina de orice minimalism, si o maxima apetenta pentru polemica aplicata, intr-o perioada in care conflictele nu mai au nevoie de argumente. - Mihai Chirilo

RON 48.50
1

Inteligenta animalelor. O introducere prin experimente

Inteligenta animalelor. O introducere prin experimente

Cu o prefata semnata de Prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan Cartea scrisa de Eleodor Gh. Bistriceanu este o adevarata enciclopedie care ne vorbeste, pe baza experimentelor stiintifice, despre universul cognitiv, nebanuit de interesant, al lumii fara grai articulat. Ea este rezultatul unui lung travaliu intelectual efectuat cu o remarcabila cultura si cu inteligenta, cu o afectiune si o devotiune de o rara noblete pentru toate fiintele cu care coabitam pe aceasta planeta. Scriind aceasta carte, intentia autorului este aceea de a stabili o relatie de respect intre noi si animale, de a intelege o parte din misterul lor, care, indiscutabil, este si al nostru. Neintelegerea rostului lor a avut consecinte iremediabile, prin disparitia multor specii de animale. Daca nu vom tine seama de aceste avertismente, ultima specie care va disparea, spun toti comentatorii acestui fenomen, va fi cea umana. Cititi cu rabdare aceasta carte minunata, care va va marca si va va transforma profund. - Dumitru Constantin-Dulcan In ultimele decenii, tot mai multe studii efectuate asupra animalelor arata ca acestea sunt dotate cu capacitati cognitive formidabile, la care nu s-ar fi gandit nimeni in urma cu 50 de ani. Problema inteligentei animalelor este una cu mult mai subtila decat ar putea sa para la prima privire, aceasta cerand un efort remarcabil de inteligenta si de imaginatie din partea cercetatorilor angajati in acest studiu. Lumea animalelor, ca si aceea a plantelor, constituie o imensa galaxie, poate infinit mai complexa decat aceea astronomica. In loc sa ne propunem, ca specie, sa colonizam alte planete, ar fi mai bine sa ne propunem mai intai, cu umilinta, cu smerenie, sa intelegem fiintele care ne inconjoara pe planeta noastra si sa le ocrotim cu mare grija, pentru a putea pastra minunile biodiversitatii actuale. Prezenta lucrare abordeaza un subiect spinos, si anume inteligenta animalelor. Este o tema care ii face pe multi sceptici, fara nicio simpatie fata de necuvantatoare, sa ridice cu nepasare din umeri, acestia considerand ca animalele ar fi lipsite de inteligenta, de gandire proprie, de sentimente, de capacitatea de a se intoarce in trecut sau de a face planuri de viitor. Scopul principal pe care ni l-am propus a fost tocmai corijarea acestei atitudini iresponsabile si vinovate, ce rezulta din lipsa de informare. Am abordat inteligenta animala pe o solida baza experimentala, incercand sa selectam experimentele cruciale, deschizatoare de drumuri, care, in acelasi timp, par a fi de necontestat. Am analizat conceptul de inteligenta din diferite puncte de vedere, iar cartea este scrisa in asa fel incat sa poata fi citita de orice om interesat de viata necuvantatoarelor, de abilitatile cognitive ale acestora, fara a fi nevoie de o pregatire preliminara. - Eleodor Gh. Bistricean

RON 92.15
1

Herta Müller, un puzzle. Studii, eseuri si alte texte

Herta Müller, un puzzle. Studii, eseuri si alte texte

Scriind, trebuie să mă păstrez acolo unde lăuntric am fost mai tare rănită – altfel, la ce bun să mai scriu? (Herta Müller) Literatura Hertei Müller este alcătuită din straturi adânci și nuanțate. Un puzzle, cu dimensiunea sa enigmatică, cu provocările și problematizările sale, ar putea fi formula ce caracterizează acest volum colectiv despre scriitoarea premiată cu Nobel, ea însăși o făptură complicată, când aspră și severă, când poetică și delicată, întotdeauna, însă, dornică să rostească tranșant adevărul și să înfrunte pieptiș realitatea. (Ruxandra Cesereanu

RON 48.50
1

Intre linii

Intre linii

Un viitor îndrăgostit de trecut Seara apar semne ciudate pe mână ca nişte urme de fluturi pe un nisip foarte fin: nu ştiu cine le seamănă înfloresc odată cu sângele peste tot le-aş putea aduna cu mâna cealaltă dacă nu mi-ar fi teamă de un subtil miros de pelin ce îmi aduce aminte de haina de piele purtată-n sacoşa cu care mi-ai făcut semn să nu te urmez unde te duci. Poate ai fi vrut să îmi spui că drumul se sfârşeşte în gura unui viitor îndrăgostit de trecut

RON 24.25
1

Hotel Bristol

Hotel Bristol

Mai bine-ar fi să nu vorbim, grosolănia nu ni-i dată În pauzele rostirii reevaluăm propoziţiile, pân' ce le părăsim în liniştea deplină Spui că vrem să ne trăim zilele mai liniştit Dar poate că şi eu am vrut s-o spun Nu ştiu, nu are importanţă Mai comanzi un rând, deşi-amândoi nu facem asta niciodată „Măcar o dată te privesc în ochi…” „E-n ordine, e totul bine” Convorbirea constă doar în aluzii De fapt, nu e nimic de povestit E de ajuns atât, că stăm în crâşma asta – nicicând pesemne – aici nu ne-om întoarc

RON 24.25
1

Eminescu inceputul continuu

Eminescu inceputul continuu

Să citești, să re-citești marii scriitori înseamnă să te situezi într-un început continuu. Cărțile lor se constituie într-un fond ereditar al culturii române. Literatura română are nenumărate (adică multe și nu toate numărate cum se cuvine!) lucruri bune care merită inventariate cu o doză de părtinire venind dinspre apartenenţă. Limba română, dacă ne e stăpână, cum crede Eminescu, ar trebui să ne ajute să-i iubim performanţele şi să ştim că literatura a fost dintotdeauna de partea Cititorului – cel care nu oboseşte să revină asupra textelor cu o curiozitate mereu proaspătă şi cu o bibliotecă tot mai bogată în fundal. Eminescu e creatorul limbii române moderne şi mai este şi purtătorul unei aure romantice, fie ea şi târzie – dacă ar fi numai atât şi tot s-ar putea explica, firesc, locul său în imaginarul românesc. „Eminescu, ca şi Goethe pentru germani, este conştiinţa noastră mai bună” (Constantin Noica). Ca Shakespeare pentru englezi, Dante pentru italieni ori Cervantes pentru spanioli. Toți acoperă sensul evocat de Eminescu al epitetului classicus – „de încredere”. Opera lor s-a ivit în urma unui uriaș efort de gândire secondat de imaginație și de căutarea cuvintelor potrivite care să înlesnească deschiderea spre generații succesive de cititori. Prin lectura clasicilor, îmbogățirea se petrece de ambele părți, căci plusul de cunoaștere pe care ți-l transmit se întoarce spre textele lor actualizându-le neîntrerupt. Lectura e interpretare și în sens muzical. Melodia ei depinde de locul în care şi de forţa cu care „ciupeşti” corzile, căci universul – și cel scriptural – este o simfonie care acceptă oricâte orchestrări. Reîntoarcerea, generaţie după generaţie, la textele lor bogate, cu sentimentul că, încă, n-a fost rostit ultimul cuvânt, este legică. Fără ei „am fi cu toţii altfel şi mai săraci” (Tudor Vianu). Bibliotecile scrise despre Eminescu, Creangă sau Caragiale, triada începutului nostru continuu, probează cât de axiomatice au devenit adevăruri precum cel de mai sus. În rătăciri periodice, ne dovedim incapabili să măsurăm echilibrat statura marilor noștri scriitori. Pe Eminescu îl urcăm atât de sus, încât nu ni se poate reproşa că nu-l mai auzim, pe Caragiale ni-l asumăm necondiţionat, căci astfel nu mai trebuie să facem nimic pentru a-i contrazice diagnosticul... E, în fond, o chestiune de scară. Se pare, o spun din nou, că avem o problemă cu aproximarea dimensiunii umane a figurilor memorabile din cultură şi istorie

RON 29.10
1

Alter-media. Provocari noi si vechi ale jurnalismului

Alter-media. Provocari noi si vechi ale jurnalismului

In era digitala, toate componentele vietii sociale s-au pus in miscare, dar nicio schimbare n-a atins amplitudinea si versatilitatea comunicarii. Iar daca ar fi sa vorbim despre un sistem cu totul dezechilibrat si delabrat in aceste conditii, acesta ar fi mass-media, acolo unde schimbarile sunt de fapt „revolutii tehnologice”, adaptarile devin „transformari structurale”, iar incercarile sunt resimtite ca „provocari capitale”. Presa libera este un indicator esential al libertatii de exprimare, iar pericolele care au aparut in noul ecosistem sunt tot atatea amenintari la adresa democratiei, ca fundament al vietii noastre libere. Nimeni (politicieni, cetateni, jurnalisti) nu trebuie sa uite asta! - Viorel Nistor Cu o dubla formatie (tehnica si umanista), Viorel Nistor are o prezenta in presa postdecembrista de peste douazeci de ani. O cuprinzatoare si diversa experienta, care se compune dintr-o febrila activitate jurnalistica (anii ‘90) in presa locala si nationala, un parcurs antreprenorial (aprox. deceniul I) si popasul, iar apoi destinatia, in invatamantului superior jurnalistic clujean. Ca jurnalist, a publicat mii de articole in presa scrisa (mai ales), cu inclinare pentru jurnalismul de investigatie. Ca mic antreprenor (initiat in piata de capital), a activat si a inteles mediul economic si cel de afaceri intr-un mod diferit de al jurnalismului. Iar ca profesor de jurnalism (de treisprezece ani), a incercat sa transmita stiinta si experienta sa mai multor generatii de studenti jurnalisti. Este doctor in stiinte literare, cu teza „Pactul fictional si istoria. Repere ale romanului politic romanesc postbelic”, publicata in volum cu acest titlu. Este si in prezent cadru didactic al Departamentului Jurnalism al Facultatii de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii din Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca

RON 33.95
1

Elogiu cititorului. Un documentar al (re)cunoasterii emotionale de sine

Elogiu cititorului. Un documentar al (re)cunoasterii emotionale de sine

Elogiu cititorului este o „incitare la nesupunere”, ba chiar o „declarație de nesupunere a cititorului”. După ce am citit cartea, am avut viziunea unei mari demonstrații, a unui mare miting, la care mii de cititori poartă în mâini pancarte cu un vers de Eminescu drept revendicare: „Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost?”. Noi, cititorii, ieșiți din anonimat, fiecare cu numele său, vrem să ni se dea spre judecare și condamnare scriitorul anonim (Marele Anonim?): cel care ne-a scris viața și istoria. Îndemnul lui Zorin Diaconescu către cititorii participanți la miting este unul socratic: „Citește-te pe tine însuți!” și vei găsi „textul care să facă minuni”. Chiar dacă finalul căutării, spune autorul, ar putea fi unul amar: „Ori textul acela nu există, ori vremea minunilor a trecut”. (Ion Mureșan

RON 38.80
1

Lasati bocancii, afara!

Lasati bocancii, afara!

Monolog cu Umbra, Monolog cu Vinovatul, Monolog cu Speranta, Monolog cu Apocalipsa, Monolog cu Spectatorul: Umbra, Vinovatul, Speranta si celelalte monologuri au o istorie lunga in Teatru. Dar si in literatura secolului XX. Sau in literatura secolului XIX. Daca vrem, monologurile se desfasoara in amintirea cutarei piese sau a cutarui autor. Sau in amintirea Vinovatilor si a proceselor lui Kafka. Sau in amintirea Umbrelor, de la Shakespeare la Borges si Ionesco. Sau in amintirea Sperantelor si a Neintelegerii lui Camus. Fiecare Monolog ar putea fi o lectie de literatura comparata, cu trimiteri intunecate la ziua de azi. - Cornel Ungureanu Diana Cozma este actrita, traducatoare, scriitoare, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, conf. dr. habil. la Facultatea de Teatru si Film a Universitatii Babes-Bolyai, licentiata in Filologie (1988) si Arta Teatrala (1995)

RON 24.25
1

Swing la Berlin

Swing la Berlin

Berlin, 1942. Razboiul se impotmoleste si germanii incep sa simta ca sortii le vor fi potrivnici. Joseph Goebbels, ministru al Propagandei, cauta o modalitate de a ridica moralul populatiei. Si ce ar putea fi mai vesel decat jazzul? Dar, considerat drept „muzica degenerata” sau „muzica a negrilor”, el este interzis de catre regim. Prin urmare, ministrul ordona sa fie creat un grup de „muzica de dans accentuata ritmic”, un jazz care sa puna in valoare tezele ariene. Batranul pianist Wilhelm Dussander traia retras de cand membrii evrei ai grupului sau de jazz au fost arestati. Desi credea ca politica nu este treaba muzicienilor, nu i-au placut niciodata nazistii. Totusi, cand Goebbels il solicita sa formeze un grup dupa exigentele sale, nu are de ales decat sa accepte... Roland Szekel

RON 33.95
1

Istorie si literatura

Istorie si literatura

Un eveniment al lagărului de la Oranki, menţionat în toate mărturisirile, a fost „vizita de lucru” a Anei Pauker, cu scopul de a recruta voluntari pentru Divizia „Tudor Vladimirescu”. Se ştie că unitatea respectivă a fost înfiinţată înainte ca armata română să întoarcă armele împotriva nemţilor (23 august 1944) şi să devină aliata ruşilor. Aşadar, voluntarii se angajau să lupte împotriva propriului popor. Niciun ofiţer român nu a acceptat să se înscrie! Este o expresie de nobleţe şi de demnitate umană a corpului nostru ofiţeresc de carieră, care, în ciuda tuturor promisiunilor ce le‑au fost avansate, nu au acceptat să trădeze, cu riscul propriei vieţi. Am o vagă senzaţie că, din motive care îmi sunt doar bănuite, nu îi cinstim cum s‑ar cuveni. Apoi, mi‑a atras atenţia preocuparea pentru scris a unor prizonieri, în condiţiile de la Oranki: „La început se scria pe foi de mesteacăn. În apropiere erau pădurile nesfârșite de mesteceni, de unde se făceau transporturi în lagăr”. Aflasem şi eu, din alte mărturisiri anterioare, că literatura îi preocupa pe mulţi dintre ofiţerii români prizonieri de război la Oranki. Scrisul pe coajă de mesteacăn! Pe de o parte, aşa cum mi s‑a spus, erau creaţii personale, poezii, mai cu seamă, ale câtorva ofiţeri. Cei mai mulţi, însă, rememorau pagini întregi de literatură şi le notau. Se editau în lagăr, pe coajă de mesteacăn, frânturi din operele scriitorilor îndrăgiţi. Mai mult, unul dintre prizonieri – ar merita să îi cunoaștem numele, dar el a rătăcit în uitare – a refăcut pe coajă de mesteacăn întreaga istorie a literaturii române. Aşa cum a putut el. Indiferent de conţinutul acelei lucrări spulberate precum frunzele palide ale mestecenilor, cred că întâmplarea aceea este cel mai înălţător omagiu adus literaturii române şi literaturii în general. Ea dovedeşte forţa artei cuvântului, capacitatea ei de a ridica fiinţa umană deasupra suferinţei şi de a‑i da putere să reziste. (Andrei Moldovan

RON 29.10
1

Anatomia luminii

Anatomia luminii

Ediție îngrijită de Ioan MileaCarte de Colecție (copertă cartonată) Omagiu editorial In memoriam Andrei Gazsi(1 octombrie 1950 – 13 iunie 2024) Despre autor:Născut în 1 octombrie 1950 la Bucerdea Grânoasă, lângă Blaj, Andrei Gazsi a făcut studii de inginerie, fiind licențiat al Facultății de Mecanică a Universității Tehnice din Cluj-Napoca (1984). A debutat cu poezie în revista Tribuna din Cluj, la începutul anilor ’80. A mai colaborat la publicații literare precum: Familia, Steaua, Caiete Silvane, Nord Literar. Este autorul volumelor de versuri: Libertatea ca semn de carte (2014), Cu alte cuvinte (2017), Câte o carte poștală pe lună (2019), ultima apărută și în versiune maghiară (Havonta egy levelezőlap, traducere de Demény Péter, 2019), Liziera (2020), Bunul meu Marți (2021), Acordeonul de nisip (2023). S-a stins din viață în 13 iunie 2024, la Cluj-Napoca. Fantast și lucid, capabil de amețitoare salturi în lumea reîntregită a trăirii, visării și gândului, Andrei Gazsi o scrutează aici, în aceste fremătătoare poeme în proză, cu nesaț, cu nesațul unui aprig sentiment al urgenței. Iar ele, poemele, purtate ca de un viscol ultim, închipuie încă o dată, dar altfel decât în celelalte cărți ale sale, anatomia acelei lumini fără de care existența ar rămâne orfană. O lumină care e și aceea a cuvântului ce nu își uită rădăcina, tăcerea, și, neuitând-o, se apropie de deplinătatea lui. (IOAN MILEA) ANDREI GAZSI, Axa luminii: „Nu mă plâng, nu blestem, nu strig. De data aceasta călătoresc clandestin în sala motoarelor din cala pământului. Diavolul, chipeșul mecanic, unge lagărele de bronz, pistoanele proptite în margini de ape. Pământul duduie. Alunecăm, așadar, prin palatul de sticlă spre nicăieri, unde ne așteaptă transbordarea.Pe marginea mai subțire a firului de păr al ceasornicului trece axa luminii, luminând portul-mamă din depărtare. Nava-pământ, în care călătoream clandestin, cum îți spuneam, transporta limpezi izvoare, pietre diamantine, insecte fioroase, săracul și bogatul. Fii marginea mai subțire a firului de iarbă, îți scriam pe manșeta valurilor, luminează-mi gândurile și vei fi chiar tu axa luminii!Nu mai am pe nimeni, nici mamă, nici tată nu mai am, chiar și zeul meu de companie m-a părăsit. Nu te văd, doar te zăresc pe subțirimea unui alt cer. Sunt nevoit să-mi vând tinerețea, iubito, îngerului chipeș. Am să ucid dacă-mi va cere, mi-e totuna, cu inima aceasta curată, târguită de tine, pe care cresc, iată, ierburi înalte, înalte, creștine.” Nota ediției:Anatomia luminii, această primă carte postumă a lui Andrei Gazsi, are, în mare parte, un destin asemănător cu al celei anterioare, Acordeonul de nisip, apărută în anul 2023. Ambele au fost scrise, succesiv, dar cu aceeași fervoare, în cei doi ani de suferință ai poetului, răpus, în vara lui 2024, de o boală nemiloasă. Spre deosebire de Acordeonul de nisip, de a cărei apariție s-a ocupat personal și a apucat să se bucure, cartea de față iese în lume în absența autorului. Timpul, cum se spune, nu a mai avut răbdare. Ceea ce nu înseamnă că Anatomia luminii e o carte neterminată, rămasă în manuscris. Nu. Din fericire, în momentul când boala nu i-a mai îngăduit să intervină asupra ei, aceasta era deja încheiată. Mai mult: chiar dacă nu a mai reușit să facă el însuși o ultimă revizie, a ajuns să vadă cartea în forma ei aproape definitivă și să-și exprime acordul. Singura intervenție ulterioară, ce merge însă și ea în sensul celor dorite de poet, a fost aceea de a lăsa deoparte poemele ce alcătuiau, inițial, primul ciclu, intitulat Anatomia luminii I. În intenția de a sublinia o anumită continuitate, acesta relua câteva dintre poemele ultimului ciclu din Acordeonul de nisip. Ele pot fi citite acolo, iar continuitatea (dar și reînnoirea, prin descoperirea și explorarea de către poet a acestui tip aparte de poem în proză) rămâne să fie sugerată de ciclul omonim din această carte, care îi dă și titlul. Prin urmare, ținând seama de toate aceste precizări, credem că ea poate fi publicată ca și cum ar fi o scriere antumă, ca și cum ar fi însoțită încă de autorul ei. Ca și cum absența însăși s-ar transfigura. (IOAN MILEA

RON 54.00
1

Istoria si scrisul istoric azi. Optiuni metodologice. Paradigme. Agenda

Istoria si scrisul istoric azi. Optiuni metodologice. Paradigme. Agenda

Contextul in care se desfasoara tranzitia spre un alt tip de societate reclama atentie in raport cu orice element de natura a-i scurta durata si a-i diminua convulsiile. Apelul la istorie, ca si pe timpul lui Kogalniceanu, devine mai mult decat legitim. Daca am facut, aici, un mic excurs in trecut este fiindca de la un istoric se asteapta de obicei o perspectiva diacronica, dar si tinand seama de faptul ca problemele noastre de azi nu sunt tocmai straine de cele cu care s-au confruntat generatiile ce au construit Romania moderna. Din secolul al XIX-lea ne vin indemnuri la solidaritate nationala, ca si exemple de propensiune democratica ce comporta un interes indiscutabil pentru actualitate. In acelasi timp, datele evocate mai sus atesta nevoia stringenta de a reface corpurile profesionale, ca sursa de modele formative si echilibru social. Mai e nevoie inca de acelasi entuziasm ce i-a facut altadata pe cei mai buni sa-si sacrifice interesele de moment in favoarea unora mai inalte, care privesc natiunea intreaga. Vechea disputa dintre individualismul cultivat de miscarea liberala si colectivismul acaparant din secolul XX s-ar putea solutiona, cred, in sensul preconizat inca de la Parvan: "culturalizarea maselor si socializarea personalitatilor". Proces anevoios, paradoxal, "utopic", insa indispensabil in epoca noastra, careia trebuie sa-i dorim o propensiune mai vie spre societatea deschisa. Daca e adevarat ca istoria poate fi citita inainte si inapoi (A.N. Whitehead), ne putem intreba cum sa abordam mai cu folos propria noastra istorie. Desigur, retrospectiv, cu intentia de a recupera cat mai deplin valorile tezaurizate in timp, dar si prospectiv, pentru a ramane cat mai aproape de nazuintele oamenilor. Durata intreaga se cuvine pusa in valoare, pe cat posibil, ceea ce inseamna ca am putea integra astfel mai bine experientele pe care le-am parcurs. Numai in aceasta perspectiva, sugerata odinioara si de Iorga, istoria capata sens, coerenta, finalitate. Mai poate deveni ea o sursa de entuziasm, asa cum propunea Goethe? Istoria ar trebui, in tot cazul, sa ne ajute la reinnoirea sperantelor. Si n-o poate face decat punandu-ne in situatia de a regandi si asuma critic trecutul. Caci impacarea cu lumea presupune mai intai impacarea cu noi insine, prin intelegere si compasiune. "Poti oare iubi pe cineva, cand te urasti pe tine insuti? Poti oare trai in buna intelegere cu altii, cand nu esti de acord cu inima ta? Poti fi placut in societate, cand esti plictisit de propria ta existenta?". Indoielile lui Erasmus ne vin, stimulatoare, din alt secol, ca un indemn la cura te ipsum, asa cum stiau deja sa se poarte inteleptii din vechime. Putina mila de sine ("la charite bien ordonnee ...") nu strica, atunci cand e bine cumpanita de exercitiul autocritic, dupa cum nici o mai larga comprehensiune fata de alteritate. Intre a socoti ca istoria poate da raspunsuri la orice intrebare si a-i nega orice functie practica exista o cale mediana, la care s-ar cuveni sa reflectam cu toata seriozitatea, dat fiind ca integrarea la care aspiram nu e doar o integrare in spatiu, ci si una in timp. - Alexandru Zu

RON 194.00
1