12 rezultate (0,18506 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Steaua 75. Antologie de texte

Steaua 75. Antologie de texte

La 75 de ani de la apariția Almanahului literar (1949 fiind și anul nașterii Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor) și la 70 de la schimbarea numelui său în Steaua, redacția de astăzi a revistei propune un portret de grup aniversar. Echipa – Ovidiu Pecican, Lukács József, Victor Cubleșan, Vlad Moldovan, Radu Toderici – nu ignoră istoria cu momente exemplare a revistei, raportându-se periodic la reperele ei esențiale cu o reverență și o declarație de apartenență implicită, dar încearcă să-și contureze statura proprie, punând la lucru competențe și imaginație. Privilegiind firesc înfățișările locale ale culturii și literaturii, revista își modulează vocea în canon discret, dar ferm cu partiturile fenomenului cultural din țara întreagă și din lume, însă ține să-și definească și să-și perfecționeze prestația cu fiecare nou număr. Literatura, istoria, filosofia, artele, societatea se reflectă lucid și nuanțat într-o revistă elegantă și diversă, personalizată atent și deschisă cu program. Cuvintele însoțitoare ale unor steliști de marcă de ieri – Aurel Rău, Adrian Popescu – validează Steaua de astăzi și confirmă dreptul ei la un viitor prelung și sim-fonic. (IRINA PETRAȘ

RON 54.00
1

Poduri si vami

Poduri si vami

O calatorie nu este altceva decat un pod, o trecere catre un alt taram, o alta zare, o alta lume. Oricat de departata ori apropiata de lumea ta, ea implica intalnirea cu necunoscutul, cu insolitul, cu un alt mod de-a fi. Omenesc si acela, desigur, dar altfel. Fiindca insolitul, surpriza calatoriei sta in a constata cat de diferiti pot fi oamenii, ramanand, insa, peste tot aceiasi. Doar ca la capatul fiecarui pod se afla o vama, iar cunoasterea de sine prin altii se plateste nu doar la intrare, ci si la iesire. Cu intrebarile pe care le pui departarii cu apropierea ta si cu raspunsurile datorate intrebarilor ce ti se pun. Incercand sa te lamuresti de tine insuti prin altii. Platind vama! Iar pretul adevarat, pretul cel mare al calatoriei este iubirea de sine prin celalalt. Mai bogat esti la capatul ei, de te intorci cu oglindirea celuilalt in sufletul tau. (Horia Badescu

RON 31.04
1

La spartul targului. Interviuri si 75 de dedicatii de la Arghezi la Zub

La spartul targului. Interviuri si 75 de dedicatii de la Arghezi la Zub

Frumos este că am fost şi am rămas copii. Grav este că murim în fiecare zi, minţindu-ne că trăim, când de fapt ne amăgim cu aceeaşi candoare infantilă. Abia la urmă se trage cortina piesei, de regulă tragi-comică. Noroc este că eu cred că repertoriul e mai bogat şi c-avem bilete de favoare asigurate. Nu cred în moarte. [...] Nu sunt un habotnic, dispus să cred, legat la ochi, în cele văzute şi nevăzute. Dar mi s-a întâmplat s-asist la incredibile fenomene paranormale, care m-au convins că trăim în universuri paralele. [...] Aşadar, nu cred în moarte! […] Sufleteşte sunt pregătit s-o întâmpin fără nelinişti, fără să mă laud că-i simt lipsa. Ca la toate operaţiile, de care am mai avut parte, mă tem doar de dureri. Având noroc în viaţă – de n-o fi înger păzitor –, mă rog de-un subit. (Niculae Gheran) Lucrarea de faţă a avut ca punct de plecare o serie de interviuri realizate în ultimii doi ani (2019-2020) de Virgil Raţiu cu Niculae Gheran, „ultimul mare editor” (căruia literatura română îi este, ar trebui să-i fie, profund recunoscătoare), prozator cu har, dar şi om al cetăţii. Dialogurile celor doi autori, apărute în câteva publicaţii culturale, au fost completate, în cel de-al doilea capitol (Addenda), cu şase interviuri mai vechi din multele „taifasuri” purtate în timp de Niculae Gheran cu diverşi interlocutori. (Facem precizarea că restul interviurilor pot fi consultate în Niculae Gheran, Rebreniana, I-II, Editura Academiei, 2017.) În ambele secţiuni, ordonarea textelor s-a făcut după criteriul cronologic, considerat cel mai adecvat într-un asemenea demers. Operată cu multă parcimonie, selecţia dedicaţiilor celor 75 de personalităţi a urmărit evidenţierea mai multor aspecte, dintre care unele mai puţin cunoscute, legate de activitatea celui căruia i-au fost oferite – istoricul literar, editorul, scriitorul Niculae Gheran, în încercarea de a-i schiţa un portret mai altfel. Desigur, nu au fost omise nici cele ce ţin de domeniul relaţiilor interpersonale, uneori câteva rânduri pe o pagină de titlu scoţând la iveală legături surprinzătoare. Lucrurile mai puţin ştiute, ocultate într-un fel de activitatea eclatantă de editor al operei rebreniene, iar în anii din urmă de cea de prozator „păgubaş”, se leagă de contribuţia sa decisivă la elaborarea unor instrumente de lucru esenţiale – biobibliografii, dicţionare, enciclopedii, cataloage –, unele de pionierat pentru istoria noastră literară. În toate cazurile, Niculae Gheran a preferat să se retragă, în cel mai bun caz, în spatele unei notiţe din caseta tehnică a volumului (de tipul coordonare redacţională şi lexicografică), dacă nu chiar într-un anonimat total. Numai recunoaşterea exprimată în dedicaţii vine să facă oarecum cuvenita dreptate. Ordonarea dedicaţiilor a urmat criteriul alfabetic, antologatorul asumându-şi uşoara abatere de la început ce-l plasează pe Tudor Arghezi în capul listei. (Rodica Lăzărescu

RON 38.80
1

Re de Dacia: un proiect de la sfarsitul Evului Mediu

Re de Dacia: un proiect de la sfarsitul Evului Mediu

Re de Dacia: un proiect de la sfarsitul Evului Mediu Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, aparut sub egida Asociatiei Patrimonium Transsylvanicum Cluj-Napoca In cancelaria Republicii Sfantului Marcu, Dacia a facut parte – in mod oficial in acte – alaturi de Regatele Ungariei, Poloniei si – ulterior – al Croatiei dintr-o singura unitate regionala, situata spre marginea rasariteana a Crestinatatii, de la inceputul primaverii anului 1496 si pana dupa batalia de la Mohacs (29 august 1526), supravietuind sigur pana in iarna anului 1527-1528. Prin Dacia, teritoriile locuite de romani au primit in mod generic o forma de entitate statala unitara, specifica epocii Renasterii, entitate demna de o posibila reconstituire concreta in viitor. Formula era constientizata de catre liderii politici notabili de la sfarsitul Evului Mediu (si nu doar de catre carturarii umanisti), tocmai cand se produceau finalul Reconquistei iberice si descoperirea Americii (1492), ca si acceptarea europeana a stapanirii turce pe Bosfor (insusi Leonardo da Vinci grabindu-se sa-i propuna sultanului Baiazid al II-lea, la 1502, un pod peste stramtori). Unghiul de sud-vest al Europei se debarasa de islam, cel de sud-est accepta islamul, in clipa in care vechiul continent isi revarsa preaplinul, inaugurand expansiunea europeana peste mari. Era, ante litteram, o incercare spectaculoasa de trecere „de la mica la marea Europa”, nevalidata deocamdata spre est, dar reusita spre vest, spre Lumea Noua. Dacia se adauga acum noii arhitecturi europene, pe fondul vechii Republici Crestine, dar cu privirea atintita spre viitor. - Autori

RON 48.50
1

Ardelencele

Ardelencele

Pentru mine, Ardealul este format din oraşe mici. Ceea ce mă fascinează la oraşele mici sunt podurile caselor despre care mi-am închipuit mereu că adăpostesc prăfuite cufere, sipete, casete din lemn pictate cu flori şi inimioare pline cu scrisori de dragoste neexpediate vreodată, jurnale intime, caiete cu poezii scrise de-a lungul vremii de preotese, profesoare, învăţătoare, funcţionare sensibile şi suferind profund din dragoste. Şi astăzi, dacă ai apucat să citeşti măcar o pagină din cartea lui Al. Cistelecan, Ardelencele, mi se pare lipsit de delicateţe ca, atunci când vezi o femeie frumoasă într-un oraş mic transilvan, să nu îţi imaginezi că poartă în suflet o poveste de dragoste nefericită. Nu ştiu câte poduri a apucat să cerceteze până acum Al. Cistelecan şi nici din câte orăşele din Ardeal. Un lucru e cert: cercetările, „săpăturile” sale prin manuscrisele din poduri îmi confirmă intuiţia. Oricum, Ardelencele lui Al. Cistelecan este o carte admirabilă. O carte atât de frumoasă şi de parfumat scrisă, încât, mărturisesc, nu o dată mi-a trecut prin cap gândul că, atunci când a nimerit în vreun pod cu cufere, sipete și casete din lemn pictate cu flori și inimioare în care nu se găsea niciun manuscris, Cis, contrariat, s-a așezat la o măsuță sub o grindă prăfuită, a ridicat o țiglă ca să aibă lumină, și a inventat el însuși un nume, o biografie nefericită și a scris acolo el însuși zeci de scrisori de dragoste neexpediate, jurnale intime și caiete cu poezii. (Ion Mureşan

RON 28.03
1

Timp al mastilor (Pagini nonfictive)

Timp al mastilor (Pagini nonfictive)

Ilustratii: Marcel Lupse – Bistrita (din albumul Marcel Lupse 65, Descant, 2019); Liviu Suhar – Iasi (din albumul Liviu Suhar *75, Meditatii si metafore picturale, 2018); Miron Duca – Bistrita; Mirela Traistaru – Bistrita; Mircia Dumitrescu – Bucuresti; Stefan Luchian. In acest timp de furie planetara, ingaduit de Ceruri, alaturi de inegalabilul verb A FI se situeaza, la propriu, cu o nebanuita frecventa, verbul A MASCA. Deopotriva, ni se releva neasteptate conotatii, ipostaze, ale derivatelor sale morfologice si existentiale. Astfel, se isca si o realitate uitata, in buna masura: masca nativa a sufletului si gandului. Cartea de acum e doar un puseu al degringoladei pandemice mondiale. (Cornel Cotutiu

RON 33.95
1

Scaun la fereastra. Lisabona – jurnal de carantina

Scaun la fereastra. Lisabona – jurnal de carantina

Ilustratii de Amadeo de Souza-Cardoso Volum aparut la aniversarea a 75 de ani ai autorului, sub egida Muzeului National al Literaturii Romane, cu sprijinul Asociatiei Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania (APLER) Poezia lui Dinu Flamand este o oglinda elegiaca a istoriei. Fiecare din poemele lui are ceva de excavatie arheologica, intrucat ia in seama, in fiecare moment, toate straturile de timp suprapuse care ii confera sens. Capacitatea lui Flamand de a aduna laolalta detalii cotidiene exacte, prezentate cu vocea vechilor maestri, alcatuieste un tot proaspat, o gradina a placerilor ca la Bosch, unde toti locuitorii ei sunt destul de umani, fii ai unui loc si ai unui timp, victime insa in vantul Istoriei. Marele poet roman e una din vocile esentiale ale poeziei europene contemporane. - Luis Garcia Montero, presedintele Institutului Cervante

RON 48.50
1

Cartea cartilor copilariei. Cum am devenit cititor/cititoare

Cartea cartilor copilariei. Cum am devenit cititor/cititoare

Caietele și antologiile FestLit Cluj (Festivalul Național de Literatură) au avut, de‑a lungul edițiilor succesive, teme precum: Școala Ardeleană și începuturile modernității românești; Farmecul etimologiilor. Elogiu limbii române; Literatura română – începuturi; Literatură și feminitate; Transilvania din cuvinte; 70 (Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor și Almanahul literar/Steaua), Istoriile literaturii române; Scriitorul și Lumea; Cartea cuvintelor‑madlenă; Rondul scriitorilor; Autoportrete în oglindă; Petrecere cu stil. Literatură și gastronomie; Lumea din cuvinte. Realitate și ficțiune.Acum, pentru cea de‑a 11‑a ediție, am propus două antologii – Cartea cărților copilăriei. Cum am devenit cititor/cititoare și, ca supliment ulterior, Cartea fermecată de Citire (o antologie de literatură română exemplară), ambele cu scopul declarat de a contribui la ceea ce eu numesc reintroducerea gândirii în școală. Atât mărturiile scriitorilor despre cărți și lectură, cât și textele alese pentru plănuita Carte fermecată deschid ferestre spre Lumea Cărții, intermediază dialogul tânărului cititor cu cartea/textul fără proteza „comentariului” servit de‑a gata.Scriitori din toată țara și oameni ai cărții povestesc o experiență de cititor din copilărie: cărțile care i‑au marcat, care au declanșat dragostea de carte ca mijloc mirabil de cunoaștere a lumii, cărți pe care le pot socoti începutul carierei de Cititor/Cititoare de literatură.Antologia este și o vitrină cu cărți bune, frumoase, formatoare; din literatura română și universală, deopotrivă. O bibliografie „analitică” pentru lecturi particulare. I‑am adăugat o listă cronologică de recomandări de lectură.Textele au fost scrise anume pentru această antologie sau au fost preluate din cărți și reviste culturale. Răspunsurile autorilor sunt încântător de diverse: amintiri nostalgice, evocări sentimentale ale atmosferei începuturilor, interpretări cu tentă teoretică ale actului lecturii, mici eseuri despre carte și cititori.Am ilustrat cu coperte ale edițiilor cât mai apropiate de momentul descoperirii lor de către cititorii din volum. Fotografiile din copilărie ale scriitorilor completează atmosfera retro a volumului. Antologia speră să fie, prin elogiul repetat al Cărții, al Lecturii, molipsitoare. Să reînvie vremea când „ai carte, ai parte” era un mare, incontestabil adevăr.Cartea este dedicată împlinirii a 75 de ani de existență a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. În primăvara lui 1949, mai luau ființă filiale la Iași, Timișoara, Arad, Brașov, Sibiu, Târgu Mureș. Ele sunt reprezentate în antologie. (IRINA PETRAȘ

RON 108.00
1

Vertebrele strigătului

Vertebrele strigătului

Volum apărut la aniversarea a 75 de ani ai autorului, sub egida Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare Pe copertă: Vasile Pop-Negreșteanu, Planeta Micului Prinț, 2005 În umbra ipotezei au crescut poezii neipotetice. (GEO BOGZA) Desacralizarea resimțită agresiv definește versul poetului sătmărean Ioan Nistor, iar cotidianul aflat într-o bancrută ontologică devine preocuparea artistului pe care îl surprindem pe scena lirică rostind un soliloc, marcă a singurătății, a disoluției, a rupturii de întreg. (IMELDA CHINȚA) Ca într-un scriptorium ale cărui „celule creative” absorb și rețin totul, fațetele poeziei lui Ioan Nistor exhibă o legătură secretă, vag blagiană, cu relieful geografiei în care exponentul ei s-a născut și în care viețuiește ancestral. Pe această suprafață ondulată se poate observa cum se desenează, In Fabuloria(!), liniile unui neoexpresionism sui-generis de sorginte nordică, răsucit în sine și ironic, unic în felul său pentru „grupul poeților din Nord”, dar deosebit de spectaculos. (ȘTEFAN ION GHILIMESCU) Ioan Nistor este cunoscut îndeosebi ca poet, dar și ca un fin comentator al fenomenului liric. Un poet discret, înzestrat cu o sensibilitate aparte, care a reușit să impună o geografie lirică proprie. (GHEORGHE GLODEANU) Un poet discret, pentru care poezia este o stare de dialog cu sine, și care transformă verbul poetic în oglindă introvizoare este Ioan Nistor. (CORNEL MUNTEANU) În mine a zăcut impulsul de a spune. De timpuriu. Am compus pentru surorile mele, pe la zece ani, strigături în stilul „strigăușilor” din Oaș. De mic, am înțeles istoria dramatică a Țării, ciopârțeala făcută de cei ce ne acordau ajutor „frățesc”, jaful făcut economiei naționale, cotele care au dus talpa țării la exasperare. M-a durut soarta sătenilor arestați, uciși sau duși la Canal. Am resimțit opresiunea religioasă, nedreptățile făcute familiei mele, deoarece chiaburimea trebuia lichidată, Canal, Deltă…, iar tata era chiabur, vai! Am purtat în sânge teama și revolta. Am absorbit însă valorile satului, ale Oașului natal. Am scris și am publicat, mai puțin înainte de 1989, mai mult după. Restricțiile erau draconice atunci. Plicurile cu poeme contestatare, trimise pe la redacții, au fost aruncate la coș de niște redactori milostivi. Colegul din Târșolț, Ioan Tărnar, n-a avut norocul meu, în 1987 i s-au interceptat scrisorile trimise la Scânteia și nici azi nu i se cunoaște mormântul... (IOAN NISTOR

RON 135.00
1

Poem de parfum și mireasma

Poem de parfum și mireasma

Virgil Rațiu:– Nu uita! grohăi indicând cu indexul.Nu uita, însă...! bâzâí cu indexul vertical.Dumnezeu, din când în când, se preface.Toți cunosc soteriolo-fenomenul cibernetian l’infinte!...În fond, bine face, bine desface, fain preface!Mâine va fi și mai aprins..., înflăcărat/adevărat, mult peste treaz!Se va ridica fără de cap pe acoperișul mănăstirii,așa-zisul trup, minune va fi!..., Minune-a minunii, ține minte!...Vino să vezi!Înmulțirea prin cunoașterea...!MORALA MICĂ:Piticaniilor,te-me-ți-vă!! VIRGIL RAȚIU s-a născut în 1951, în satul Sânmartinu de Câmpie, județul Mureș. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Cluj.Poezie: Atunci când te reîntorci acasă (debut, Editura Litera, 1976); Schițe poemadice. Lungi, scurte, foarte scurte, linii (poeme, proză, schițe apoftegmatice, Editura Limes, 2019). Este prezent în Focul cel netrupesc. Poezii-rugăciune (antologie de Mariana Răbîncă, Editura Școala Ardeleană, 2023).Proză: Cărţile cu Alfonz (Editura Dacia, 1988; ediţia a 2-a, revăzută și adăugită, prefață de Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, 2005); Cartea persoanelor (Editura Limes, 2005); Profetul de la Duba (Editura TipoMoldova, 2013); Cartea cu politice (volum de opinii politice, Editura Aletheia, 2000); La spartul târgului. Interviuri și 75 de dedicații de la Arghezi la Zub (volum de dialoguri cu Niculae Gheran, ediție îngrijită de Rodica Lăzărescu, Editura Școala Ardeleană, 2020).Cărţi pentru copii: Carte de bucate necolorate pentru copii (Editura Clusium, 1996), volum scris în 1985, cu desene de Răzvan Tenie Brădean, distins cu Premiul USR – Filiala Cluj (1997); ediția a 2-a, revăzută, cu desene de Laura Poantă (Editura Limes, 2020); Carte de rugăciuniţe (Editura Emia, 2009), cu desene de Marcel Lupșe, distinsă cu Premiul USR – Filiala Cluj (2010); ediția a 2-a, revăzută (Editura Charmides, 2016); Cartea cu Alfonzel conectat la Internel (Editura Emia, 2000, ediție bilingvă, traducere în limba engleză: Zoia Onița).A îngrijit următoarele cărți/ediții: Deliu Iulian Bălan, Frate de cruce sau K-1942 – memorii din detenţie, postdetenţie, documente, poeme (Editura Aletheia,2002); Virgil Săcărea, Somnoroiu și Somnoroaia – proză pentru copii (Editura Aletheia, 2002); Constantin Brâncuși, 206 dodii. Aforisme, maxime, cugetări, vorbe (Editura Aletheia, 2002).&nbsp

RON 45.00
1

Pe un parapet, langa Vltava. Antologie de autor. Na zídce u Vltavy. Autorský výbor

Pe un parapet, langa Vltava. Antologie de autor. Na zídce u Vltavy. Autorský výbor

Proiect editorial apărut sub egida Ministerului Culturii din Republica Cehă / Tento projekt vznikl pod patronátem Ministerstva kultury České republiky Ediție bilingvă / Dvojjazyčné vydání Traducere din limba cehă, prefață și note de / Překlad z češtiny, předmluva a poznámky: Mircea Dan Duță „Chiar și în spatele celor mai prostești dintre poezioare, rime, caramboluri sau travestiuri sonore se ascunde ceva ce transformă texte în aparență infantile sau, dimpotrivă, minuțios calculate într-o materie de nivel superior menită a deveni, oarecum involuntar, poezie.” (Dora Kaprálová, critic literar) ”I z té sebepitomější říkačky, rýmových karamboláží či travestií trčí cosi ,za‘. Cosi, co ze zdánlivě infantilních, či naopak chladně vykalkulovaných textů vytváří to, co přesahuje a jaksi mimoděk přechází v poezii.“ (Dora Kaprálová, literární kritička) „Milan Ohnisko scrie o poezie variată și multicoloră, alternează curajos atitudinile/personajele comice și tragice, dar, cu precădere în ultimele volume, reușește și să mărturisească sensibil și convingător despre drama existenței umane, însă fără a se trăda ca om și ca poet, fără a renunța la sine sau la stilul său propriu. Sperăm că prezenta antologie se va dovedi convingătoare pentru cititorul român, care încă nu a avut posibilitatea să cunoască opera unuia dintre cei mai mari poeți contemporani cehi, europeni și mondiali.” (Mircea Dan Duță) ”Milan Ohnisko píše poezii různorodou a pestrobarevnou, bravurně střídá komické a tragické figury, ale také dokáže, hlavně v posledních sbírkách, citlivě a přesvědčivě vyjádřit dramatičnost lidské existence, aniž by se sám sebe nebo svého původního stylu nějak zříkal. Doufáme, že po několika letech, kdy se věnoval knižním rozhovorům, se Milan Ohnisko zase vrátí k poezii. A doufáme také, že tento výbor přesvědčí o jeho kvalitách rumunského čtenáře, který dosud neměl možnost poznat zblízka tvorbu jednoho z nejlepších současných českých, evropských a světových básníků.“ (Mircea Dan Duță) Poetul, editorul, redactorul și jurnalistul cultural MILAN OHNISKO, dizident și semnatar al Chartei 77, s-a născut la Brno pe 16 iulie 1965. Din cauza convingerilor sale anticomuniste timpurii, a fost nevoit să părăsească prematur gimnaziul în 1981 și, un an mai târziu, și Școala Medie de Biblioteconomie. În timpul Normalizării, a lucrat ca muncitor în construcții, recuziter, cititor de contoare pentru apă, paznic de șantier etc. După căderea comunismului, a devenit corespondent al filialei cehe a Agenției de Informare din Europa de Est (VIA). Apoi a înființat la Brno Editura G (a.k.a. Ohnisko) și o librărie, care au funcționat până în 1997. Între anii 2001 și 2005 a fost angajat la Editura Petrov (mai târziu, Druhé město), apoi a colaborat mult timp cu diverse edituri în calitate de redactor de carte independent. S-a mutat la Praga în 2012, iar acum este redactor-șef adjunct al reputatei reviste literare Tvar. Opera sa timpurie nu a putut apărea în timpul Normalizării, astfel încât autorul a publicat în regim de samizdat (în revistele anticomuniste underground Vokno, Edice Petlice, Fragment K, Magazín SPUSA) și în revista diasporei cehe Listy. Este prezent, de asemenea, în numeroase almanahuri și antologii de prestigiu. În străinătate, poeziile sale s-au bucurat de mare succes mai ales în Franța, Polonia și Germania. Trupele Já jsem poznal…, Nahoru po schodišti dolů band, Putrescin și Hm... au preluat unele dintre textele sale și le-au pus pe muzică. Ohnisko este, de asemenea, autorul unui text poetic-reflexiv din catalogul Women’s Yard, care a însoțit în anul 2013 proiectul cu același titlu al artistei plastice și psihanalistei Kamila Ženatá. Aceasta a organizat cu patru ani mai târziu și expoziția multimedia Orizontul evenimentelor (finală) găzduită de Centrul pentru Artă Contemporană DOX din Praga, Ohnisko fiind curator al expoziției și artist în rezidență. Activitatea sa redactorială și editorială este de asemenea foarte bogată. Mai puțin se știe însă că, ocazional, Ohnisko a lucrat și ca traducător: de exemplu, a tradus, împreună cu Vanda Senko Ohnisková, romanul Insula de Aldous Huxley. Volumul său Lumina din rană a fost distins în 2017 cu prestigiosul premiu național Magnesia Litera pentru Poezie. Până acum, Ohnisko a publicat volumele: Înainte de anul 1989: Mărturisiri. Colaj de poeme din anii 1985-1987 (în regim de samizdat); Poezii (volum fără vreo datare mai precisă) =??= (în regim de samizdat). După anul 1989: Detox (1999); Îmbrățișează demonul (2001); Friptură de porc cu câine pe varză (2003); Milancolia (2005); Idee creață (2006); Love! (2007); Infernul azuriu (2009); Contact neprotejat (2012); Animalul meu heraldic este un copac (2015); Lumina din rană (2016); Bătrânul pop (2021). Alte titluri: Who The Fuck Is David Koller? (carte-interviu, 2017); Ca și când aș trăi două vieți: interviu cu Daniela Drtinová (carte-interviu)

RON 33.95
1

Istoriile literaturii romane

Istoriile literaturii romane

Între 31 mai și 2 iunie, ar fi trebuit să aibă loc cea de-a șaptea ediție a Festivalului Național de Literatură, FestLit Cluj 2020. Pentru simpozion, alesesem ca temă Istoriile literaturii române. Nicolae Manolescu promisese, pentru deschidere, o conferință. Cum festivalul a fost suspendat anul acesta, am propus colegilor critici și istorici literari să-mi trimită comunicările pentru a edita un volum. Aveți în față rezultatul acestei idei. Mulțumesc tuturor celor care au răspuns invitației mele. Textele sunt, cele mai multe, reluări revizuite și adăugite ale unor studii, cronici literare, eseuri, apărute în volume ori în revistele literare. Toate împreună înlocuiesc cu succes, cred eu, dezbaterea amânată. Am încercat o ordonare cât de cât cronologică, funcție de istoria avută în vedere. Fiindcă adesea un autor vorbește despre mai multe istorii, am păstrat aranjarea cronologică și înăuntrul fiecărui capitol. Am adăugat titlului, în paranteză, numele celor comentați, astfel încât cititorul să găsească mai ușor ceea ce îl interesează. Tema îmi fusese impusă de constatarea că, deși raftul nostru de referință este bogat și consistent, încă persistă moda lamentărilor pe tonuri diverse apropo de criza căreia pare că-i suntem sortiți. Mă încăpățânez să nu fiu de acord. CRIZA, cu majuscule şi cu bine jucată disperare, e soluţia cea mai comodă şi mai meschin profitabilă fiindcă nu doar că spui astfel, indirect, că nu recunoşti nimic din ce s-a făcut deja şi se face, de bine de rău, tot timpul, dar nici nu te (mai) simţi chemat să faci ceva cu adevărat durabil şi serios. Sigur, motivele „crizei” ar fi situația socio-politică, vremile, mereu vitrege. Eu una, însă, pariez pe indiferenţa la eveniment a celor prinși în uriașe proiecte culturale. Reiau aici un comentariu al lui Al. Paleologu (Spiritul şi litera, 1970) la Istoria… lui Călinescu: „Prefaţa Istoriei literaturii române… se încheie cu un amănunt exemplar, anume data: 24 ianuarie 1941. În paroxismul convulsiilor vieţii publice, în tumultul acelor zile sinistre, G. Călinescu îşi termina netulburat vasta lucrare, opunând haosului, demenţei şi crimei, un moment al spiritului. G. Călinescu era obsedat de ideea monumentalului şi îl jignea ceea ce i se părea a fi la noi o lipsă de ambiţie, dacă nu de vocaţie monumentală. Nici neapărat frumuseţea, nici propriu-zis dimensiunea nu dau esenţa monumentalului, ci grandoarea şi perenitatea, adică universalitatea ideală a concepţiei şi durabilitatea ei materială. Creaţia monumentală este o Imitatio Dei, o demiurgie ce sfidează timpul şi bravează istoria. De aici, «indiferenţa la eveniment» pe care o preconiza Călinescu şi care presupune un plan absolut, o lume a esenţelor, unde totul capătă sens prin raportare la arhetipurile primordiale. «Turnul de fildeş de care se sperie atâţia nu reprezintă un loc de refugiu, ci o altitudine necesară pentru observaţie… Cine nu se distanţează de evenimente spre a le citi semnificaţia uitată, cine nu se depărtează de oameni spre a scruta în ei umanitatea nu este un artist. Absenţa de la evenimente este condiţia însăşi a creaţiei şi a cere artistului să participe la existenţa noastră diurnă este a-i cere să se dezintereseze de adevărata viaţă esenţială ce formează obiectul artei», spunea G. Călinescu într-un interviu în 1945.” Eventuala criză a istoriei literare pe care am putea-o recunoaşte şi descrie se explică (dar nu se scuză în absolut) prin destinul nostru de etern începători. Cum la români lipseşte (credea Rădulescu-Motru) aplecarea spre lucrări în perspectiva lungă a istoriei (cele care cer efort îndelungat cu succese/câştiguri târzii şi mereu îndoielnice), dar şi spiritul comunitar, interesul personal ori de grup fiind mereu şi nesmintit deasupra celui public, o lucrare de o viaţă, neterminată la dispariţia autorului, nu e continuată firesc şi generos de generaţia imediat următoare. Tot ce s-a făcut înainte e lăsat/împins/aruncat deoparte şi se re-începe de la capăt, „pe râu în jos”, vorba cântecelului pentru copii, dărâmarea fostului pod „de piatră” fiind anunţată cu o încântare greu de ascuns. Lucrul era deplâns de un Heliade Rădulescu („La noi şi la toate neamurile ce se află în a lor pruncie, abia se începe un lucru şi ajunge la abuz”) şi descris de Caragiale prin formula genială a „strânsurii de năvală” în care ne complacem, acea permanentă stare de urgenţă în gol, de ne-aşezare cronicizată, de forfotă gălăgioasă, în cerc (vicios). Mecanism psihologic graţie căruia „fiecare generaţie se crede hărăzită să aşeze, ea, prima piatră” (Nicolae Manolescu), fiindcă nu crede că începutul vechi a fost cel bun. Să mai constat că – periodic, dar şi de o bună bucată de vreme – lucrurile par să nu (mai) răspundă definiţiei lor tradiţionale. Critica şi istoria literară îşi confundă adesea scopurile şi instrumentarul ca două „ştiinţe” complementare ce se află. În mare, e valabilă şi azi delimitarea făcută de un Ibrăileanu (critica se ocupă de ceea ce individualizează operele, istoria, de ceea

RON 48.50
1