Șalul negru
<p>Romanul lui Andrei Olsufiev, &icirc;n egală măsură autobiografic și cronică de familie, are parfumul distins, reținut, totodată &icirc;ncărcat de culoare elevată al poveștilor dintr-o lume dispărută, aceea a nobililor din vechea Rusie, a balurilor organizate de familiile aristocrate și a destinului lor traumatic curmat de revoluții și războaie.</p>
<p>Toate faptele, personajele și locurile descrise de Olsufiev sunt reale și descriu epopeea familiei autorului. Remarcabilele reconstituiri literare și istorice se datorează at&acirc;t memoriei și cercetărilor sale directe, c&acirc;t și lucrărilor altor membri ai marii familii: memorii, corespondență, genealogii, precum și arhivelor sovietice, deschise după 1990.</p>
<p>Bine documentată şi &icirc;ncărcată de detalii despre conţii Olsufiev, una dintre cele mai ilustre familii aristocratice din vechea Rusie, cartea de față nu este doar o cronică de familie, ci și o adevărată frescă a istoriei Rusiei, chiar a istoriei Europei. &Icirc;ncep&acirc;nd cu Adam Olsufiev, om al Luminilor, pasionat de literatură şi de artă, apropiat al &icirc;mpărătesei Ecaterina cea Mare, p&acirc;nă la tatăl autorului, un rus alb refugiat &icirc;n Rom&acirc;nia din calea rvoluției bolşevice, cartea ni se &icirc;nfățișează pasionantă şi fermecătoare, plină de umor, de autoironie şi de melancolie: personajele sunt pline de viaţă, vedem cu ochii minții conace poetice, asistăm la drame de ne&icirc;nchipuit, la tihnă şi haos, dar și la opulenţă şi mizerie, rafinament şi brutalitate. O lume aristocratică ce avea să fie reprimată cu sălbăticie. Familia Olsufiev nu a fost nici ea ferită de loviturile Revoluţiei bolşevice şi de drama exilului. Sunt pagini de istorie şi de literatură de calitate, scrise de un aristocrat rus, descendent și al prinţilor Trubețkoi.</p>
<p>Andrei Olsufiev datorează norocul de a se fi născut la București tatălui său, care a supraviețuit revoluției bolșevice și urmărilor ei travers&acirc;nd Amurul &icirc;not, &icirc;n 1924, pentru a se stabili ulterior &icirc;n Rom&acirc;nia, de unde familia a plecat &icirc;n Franța, &icirc;n 1982.</p>
<p>&bdquo;A fost odată ca niciodată&hellip; Acolo unde &icirc;nfloresc liliacul și măceșul și c&acirc;ntă fără &icirc;ncetare cioc&acirc;rliile, acolo unde se află sufletul rus, se găsește satul Buiț&icirc;. Vremuri binecuv&acirc;ntate, c&acirc;nd casa bunicilor mei, cocoțată pe o colină, domina locurile magice ale proprietății familiei. Printre ilustrații se găsea portretul elegant al bunicii mele Sonia, cu rochia albă și șalul negru, rezem&acirc;ndu-se de o sobă cu plăci albe de teracotă... Portretul reda cu precizie nu numai caracterul și felul de a fi ale Soniei, ci și pe cele ale altor membri ai familiei&hellip; Privirea ei intensă pătrunde p&acirc;nă &icirc;n cele mai profunde ascunzișuri ale sufletului meu. Ce vrea să spună? Și de ce această expresie at&acirc;t de gravă? O suferință secretă? Presentiment al nenorocirilor, al doliilor ce aveau să vină? Enigmatic portret al unei tinere femei cu șal negru.&rdquo; Contele ANDREI OLSUFIEV</p>
<p>&bdquo;Ultima mea amintire cu tatăl meu. Era la spital deja de c&acirc;teva săptăm&acirc;ni. Nu mai putea să vorbească. &Icirc;i adusesem radioul. Deodată, mi-a luat m&acirc;na și a &icirc;ntors-o. Nu am &icirc;nțeles ce &icirc;ncerca să-mi spună. Privirea &icirc;i strălucea, poznaș. Și am &icirc;nțeles. Dansam! La radio se auzea valsul din Lacul lebedelor de Ceaikovski. Nu mai eram &icirc;n camera tristă și cenușie de la Versailles, eram la Moscova, &icirc;ntr-o sală de bal strălucind &icirc;n mii de lumini, și valsam, și valsam. Vestea publicării acestei cărți a fost una dintre imensele bucurii ale sf&acirc;rșitului vieții sale.&rdquo; ALEXANDRA OLSUFIEV</p>
<p>&bdquo;Andrei Olsufiev nu este doar un rus refugiat &icirc;n Franţa. El este şi un rom&acirc;n, născut şi crescut aici, ataşat de ţara care i-a adăpostit familia şi descendent al mai multor familii boiereşti rom&acirc;neşti. Contele Olsufiev este urmaş al familiilor Rosetti-Roznovanu, Ghika, Balş, Cantacuzino, Sturdza, Racoviţă, Mavrocordat, descendent direct al domnitorilor Gheorghe Ghika şi Grigore I Ghika, şi, prin familia Hrisoscoleo, descendent direct al lui Ştefan cel Mare şi Sf&acirc;nt &icirc;nsuşi.&rdquo;FILIP-LUCIAN IORGA</p>